Internetul - Sistem Informațional Global

O definitie a Internetului

„O definitie tehnica priveste Internetul ca o retea ce permite cuplarea mai multor retele informatice de tip diferit, în care se produc schimburi de mesaje electronice (e-mail), fisiere (ftp), de informatii, gratie unui protocol unic (TCP/IP), si opinii, prin intermediul unor banci informationale (Gopher, Wais, Web).”

Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iasi, 2001

„Retea de retele bazata pe protocoalele TCP/IP, pe care o foloseste si o dezvolta o comunitate eterogena si extinsa de oameni, care au acces la o multime vasta de resurse puse la dispozitie prin intermediul ei.”

Rosca, I. G. si colab., Comertul electronic – Concepte, tehnologii si aplicatii, Ed. Economica, 2004, p. 11

Istoricul Internetului

„Desi Internetul are un loc central în viata multora dintre noi astazi, putina lume cunoaste modul în care el a aparut si evoluat. Este o poveste fascinanta. Internetul s-a nascut ca o reactie a Statelor Unite la lansarea în spatiu pe 4 octombrie 1957 a satelitului Sputnik. Cântarind doar circa 80 de kilograme si având dimensiunea unei mingi de baschet, satelitul Sputnik, lansat de la bordul unei rachete sovietice, nu a pus în miscare numai era spatiala, ci actualmente a pus în miscare o era ciberspatiala.

La conferinta de presa de pe 9 octombrie 1957, presedintele Dwight D. Eisenhover a fost întrebat de catre legendarul reporter Merriman Smith urmatoarele: „Rusia a lansat un satelit al Pamântului. De asemenea, pretinde ca ar fi obtinut un rezultat pozitiv la lansarea unei misile balistice intercontinentale, nerealizata înca de o alta tara. Va întreb, domnule, noi ce vom face?”. Ce a hotarât Ike sa faca a fost sa lanseze un program prin care sa raspunda acestor realizari rusesti. Ca parte a acestui efort, el a concluzionat ca guvernul Statelor Unite are nevoie de un singur manager pentru cercetarile spatiale si în domeniul misilelor strategice. A obtinut acordul Guvernului pentru a institui ceva sub numele de Advanced Research Project Agency (sau ARPA). Mai târziu, cercetarile spatiale si în domeniul misilelor au devenit atributiunile NASA, iar ARPA s-a transformat într-un brat al Pentagonului care sa se ocupe de cercetari în domeniul stiintei calculatoarelor si al prelucrarii informatiilor. Prelucrarea informatiei era la ora respectiva un câmp de cercetare relativ nou. Si, dupa cum spune Stephen Segaller, autorul cartii Nerds 2.0.1: A Brief History of the Internet – cea mai buna carte pe acest subiect – unui birou obscur al ARPA, numit Biroul tehnicilor de prelucrare a informatiei, îi revine meritul de a fi construit prototipul original al Internetului si de a fi asezat fundatiile a ceea ce astazi numim era retelelor.

Prima nascocire în acest sens a aparut în 1969 si a fost numita ARPAnet – o retea privata de calculatoare care lega Departamentul Apararii din Statele Unite de câtiva cercetatori unversitari si de câteva laboratoare ale Guvernului. „Sponsorizata” de Pentagon, ARPAnet fusese proiectata pentru a permite unei mâini de cercetatori sa schimbe între ei idei si date si pentru a reduce cheltuielile generate de partajarea pretiosului timp al calculatoarelor, prin intermediul unui sistem de retele. Având în vedere insuficienta puterii calculatoarelor la vremea respectiva, era important ca o persoana dintr-un laborator al UCLA sa fie capabila sa ruleze un program aflat pe o masina din Cambridge, Massachusetts, iar cercetatorii din ambele locuri sa fie capabili sa împarta între ei datele.

„Cu treizeci de ani în urma, pe 29 octombrie 1969, mesajul inaugural a fost transmis pe trestia subtire ce avea sa devina reteaua Internet.”, scria The New York Times pe 12 octombrie 1999. „Nu a fost nimic atât de pompos ca acel „Din lucrarea Domnului”, cuvintele care au botezat telegraful în 1844. A fost numai cuvântul simplu login. Existau doar doua noduri în ceea ce era cunoscut sub numele de ARPAnet ... si, dupa cum a fost retinuta povestea de catre folclor, un student numit Charley Kline a tastat literele L si O, care au fost cu succes redate de un computer din Institutul de cercetare Stanford, un centru aflat la 300 de mile nord-vest, în care înca nu exista Sillicon Valley.”

Nu era înca 1972 când pioneri ai Internetului au descoperit e-mailul. Calculatoarele care partajau timpul de lucru aveau în interiorul lor un micut modul de posta, prin care diferiti oameni ce lucrau la acelasi calculator aveau o casuta postala în care lasau mesaje celorlati. Într-o zi, potrivit lui Segaller, Ray Tomlinson, care lucra pentru firma de cercetare în domeniul calculatoarelor Bolt, Beranek and Newman, a scris un simplu program de transfer de fisiere, pentru a deschide o conexiune, a trimite un fisier din casuta postala de pe un calculator catre un altul si pentru a confirma ca mesajul a fost trimis. Mai târziu, Tomlinson i-a spus lui Segaller, „O data ce aveam abilitatea de a transmite un fisier de la o masina la alta, devenea clar ca unul dintre lucrurile care puteau fi facute era de a scrie pur si simplu fisierul undeva în retea, trimitându-l apoi prin mail catre altcineva. Lucram si la o bucatica de software numita „send message”, care sa fie folosita la scrierea si transmiterea mesajelor de posta electronica. A devenit deodata interesant ca aceste doua lucruri sa fie legate unul de altul, utilizând programul de transfer al fisierelor pentru a trimite un mail altei masini. Astfel ca ... asta am facut. Si a mers.” Altii au auzit despre acest lucru, alte retele l-au adoptat si, presto, s-a nascut e-mailul!