Întreprinderile mici și mijlocii - motor al dezvoltării economice

Capitolul I:” Importanţa IMM –urilor în economie”

• Definirea conceptului „IMM”

Întreprinderile mici si mijlocii ramân în atenţia lumii afacerilor, a întregii vieţi social – economice şi sunt considerate motorul dezvoltării economice şi sociale.

O definiţie completă a I.M.M.-urilor este dificil de dat. Într-o concepţie largă I.M.M.-urile sunt considerate entităţi economice, potenţialul lor este valorificat de partenerii care îsi riscă în afacerea lor propriile capitaluri.

O altă definiţie, constituie I.M.M.-urile ca entităţi economice la care criteriul de bază al clasificării este numarul de salariaţi, căruia i se asociază alte criterii cum ar fi mărimea profitului, volumul capitalului etc., în scopul întregirii imaginii pe piată.

• Clasificarea IMM-urilor

Dimensiunea întreprinderii reprezintă un concept care conjugă un ansamblu eterogen de elemente microeconomice şi organizatorice ce pot fi abordate din unghiuri diferite.

Configuraţia structurală şi dimensiunea organizatorică a unei întreprinderi pot fi influenţate de urmatoarele dimensiuni primare:

a) Specializarea, respectiv diviziunea muncii în cadrul organizaţiei;

b) Standardizarea, care se referă la procedeurile formalizate ale organizaţiei;

c) Formalizarea, repsectiv gradul de extindere a procedurilor, regulilor si comunicaţiilor scrise;

d) Configuraţia, adică organizarea generală a întreprinderii;

e) Tradiţionalismul, adică ponderea procedeurilor standardizate, dar nescrise;

Combinarea diferitelor dimensiuni primare ale structurii conduce la dimensiunile fundamentale ale întreprinderii, care pot fi:

- Structura activităţilor;

- Concentrarea autorităţii;

- Controlul fluxului muncii;

- Dimensiunea relativă a activităţilor auxiliare şi funcţionale din cadrul întreprinderii.

Dimensiunile diferite ale întreprinderilor – mari (corporaţii, concerne, trusturi etc.), mici şi mijlocii – antrenează raporturi de dominatie sau de dependenta între întreprinderi, eficienţa concurenţei firmelor de dimensiuni foarte diferite pe piaţă, raporturile între decidenţi şi subordonaţi etc.

Esenţial este că într-o economie modernă pot şi trebuie să coexiste întreprinderi mari, mijlocii si mici, fiecare cu avantajele şi dezavantajele lor, într-un echilibru raţional al proporţiilor, ţinând seama de mecanismele economice reglate de piaţă, de strategii, programe naţionale de dezvoltare etc.

Într-o concepţie generală, întreprinderile mici si mijlocii pot fi considerate entităţi economice în care criteriul de bază de definire şi clasificare este cel al numărului de salariaţi.

Întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică, în funcţie de numărul mediu anual de salariaţi, în urmatoarele categorii:

a) până la 9 salariaţi - microîntreprinderi;

b) între 10 şi 49 de salariaţi - întreprinderi mici;

c) între 50 şi 249 de salariaţi - întreprinderi mijlocii.

Acestui criteriu al numărului de salariaţi i se asociază criterii suplimentare cum sunt:

- Cifra de afaceri;

- Mărimea capitalului investit;

- Mărimea profitului;

- Mărimea activelor.

În anumite situaţii criteriul numărului de salarii era dublat şi de alte criterii, cel mai adesea, mărimea activelor firmei şi cifra de afaceri.

În prezent, limitele de încadrare a firmelor practice în UE sunt:

- microîntreprindere, 1-9 salariaţi;

- întreprinderi mici, 10-49 salariaţi;

- întreprinderi mijlocii, 50-249 salariaţi;

- întreprinderi mari, peste 250 salariaţi.

Pentru primele categorii de întreprinderi – IMM-urile – DGXXIII a elaborat şi implementat 5 tipuri de programe specifice menită să asigure un mediu favorizant dezvoltării şi creşterii performanţelor acestora.

IMM-urile din perspectiva categoriei de marime, în anul 2004

Tabelul 1. Numarul IMM-urilor active, functie de categoria de marime

Mărimea firmelor 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Micro 294.597 279.893 280.448 285.207 313.485 358.242

Mici 25.987 29.417 31.249 32.010 34.883 36.080

Mijlocii 6.102 6.864 7.455 7.989 8.342 8.674

Total 326.686 316.174 319.152 325.206 356.710 402.996