Inventarierea patrimoniului

Argument

Inventarierea patrimoniului reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ si de pasiv,cantitativ-valoric sau numai valoric,după caz,în patrimoniul unităţii la data la care aceasta se efectuează.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura activelor,datoriilor şi capitalurilor proprii ale fiecărei entităţi, precum şi a bunurilor şi a valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei entităţii pentru respectivul exerciţiu financiar.

Inventarierea ca procedeu al metodei contabilităţii îndeplineşte trei funcţii:

1) Funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate de contabilitate şi realitate;

2) Funcţia de stabilire a situaţiei nete şi rezultatul exerciţiului;

3) Funcţia de calcul şi evidenţa stocurilor, consumurilor şi vânzărilor;

În capitolul I am prezentat noţiuni generale despre inventariere, am

precizat funcţiile inventarierii, am clasificat inventarierea după criteriile date, am precizat şi am descris etapele inventarierii, am confruntat fapticul cu scripticul, am stabilit lipsurile şi le-am compensat cu plusurile constatate aplicând totodată şi scăzămintele legale, de asemenea am precizat documentele utilizate pentru identificarea inventarierii.

În capitolul II am completat documentele specifice inventarierii gestiunii entităţii „Raiul Dulce” SRL şi am înregistrat în contabilitatea financiară diferenţele cantitative şi valorice ale tuturor elementelor patrimoniale existente în societatea comercială „Raiul Dulce” SRL astfel realizând studiul de caz.

CAP 1. Inventarierea

I.1 Definirea,obiectul,scopul şi momentele obligatorii de inventariere Din punctul de vedere al contabilităţii,inventarierea este un procedeu de verificare faptică,valorică şi cantitativă sau numai valorică a existenţei şi stării mijloacelor economice ,a creanţelor şi datoriilor unei unităţi patrimoniale,la un moment dat.

Obiectul inventarierii îl constituie

• Elementele patrimoniale proprii;

• Bunurile şi valorile deţinute cu orice titlu,aparţinând altor persoane juridice sau fizice;

• Bunurile aflate la terţi;

Scopul:

• Determinarea reală a patrimoniului;

• Asigurarea integrităţii patrimoniului;

• Repartizarea în timp a cheltuielilor şi a veniturilor;

• Constatarea creşterilor sau deprecierilor valorilor contabile ale elementelor patrimoniale prin stabilirea valorii actuale şi a valorii de utilitate;

• Stabilirea şi evacuarea elementelor patrimoniale care sunt aduse ca aport în natură la capitalul social.

Momente în care se efectuează inventarierea:

Inventarierea se efectuează în mod obligatoriu,în următoarele momente:

a) La începutul activităţii unei unităţi;

b) Cel puţin o dată pe an,pe parcursul funcţionării unităţii;

c) În cazul fuziunii,divizării sau încetării activităţii unei unităţi;

d) În cazul calamităţilor naturale sau al unor cazuri de forţă majoră;

e) În cazul predării-primirii gestiunii;

f) În cazul spargerii sau la cererea organelor de control,cu prilejul efectuării controlului;

g) În cazul modificării preţurilor bunurilor;

h) Ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite cert,decât prin inventariere.