Investiții Străine Directe

Investiţiile străine directe în sistemul economiei mondiale

Sfera de cuprindere a investiţiilor străine directe

Investiţiile internaţionale de capital se materializează sub două forme, şi anume investiţiile străine directe şi investiţiile de portofoliu. Ceea ce deosebeşte cele două forme de manifestare ale fluxurilor internaţionale de capital este modalitatea de exercitare a controlului asupra investiţiei de către investitor.

Există mai multe definiţii ale investiţiilor străine directe. Dintre toate cea mai importantă este definiţia aparţinând Fondului Monetar Internaţional. Conform acesteia, investiţia străină directă este o categorie a investiţiilor internaţionale care reflectă scopul unei entităţi rezidente într-o ţară (investitorul direct) de a obţine un interes de durată într-o companie rezidentă într-o altă ţară (investiţia directă) .

Relaţia de investiţie directă include atât tranzacţia iniţială între cele două entităţi, precum şi toate tranzacţiile ulterioare ce au loc între acestea şi întreprinderile afiliate, încorporate sau neîncorporate. Investiţia străină directă poate fi realizată atât de persoane fizice, cât şi de persoane juridice.

Componentele tranzacţiile de capital aferente investiţiilor directe sunt:

- acţiunile: acţiunile deţinute în sucursale, părţile sociale din capitalul filialelor şi asociatelor, precum şi alte contribuţii la capital, cum ar fi participarea cu utilaje (care constituie parte a capitalului) din partea unui investitor direct. Acţiunile preferenţiale nu constituie parte a capitalului, ele fiind considerate titluri de valoare de natura datoriei şi se consideră ca făcând parte din categoria “alte investiţii directe de capital”;

- împrumuturi intra-firmă (alte investiţii directe de capital): acestea se referă la fondurile împrumutate (inclusiv obligaţiunile şi creditele furnizor) între investitorul direct şi sucursale, filiale şi asociate.

- profituri reinvestite: constau în venituri pe care le primeşte investitorul direct şi care nu au fost distribuite ca dividende de către filiale sau asociate, sau venituri pe care sucursala nu le-a remis investitorului direct.

Investiţiile străine directe au fost considerate principala formă de manifestare a prezenţei societăţilor transnaţionale la nivel global. Această afirmaţie se poate argumenta cu cifre: în anul 2008 în lume funcţionau cirac 82.000 de societăţi transnaţionale cu peste 810.000 de filiale. În filialele menţionate au fost create circa 80 milioane de locuri de muncă directe (mai mult decât totalul dublu totalului locurilor de muncă din Germania) şi peste 400 milioane de locuri de muncă în total (directe plus indirecte). Aceste filiale realizează o valoare adăugată care reprezintă 11% din produsul brut mondial.

Alte implicaţii la nivel global ale fluxurilor de investiţii străine directe au în vedere faptul că ele s-au constituit în principala sursă de finanţare pentru ţările în dezvoltare. Avantajele investiţiilor străine directe faţă de apelarea la credite constau în aceea că primele nu conduc la creşterea poverii datoriei externe a ţărilor în cauză şi asigură totodată şi folosirea optimă a capitalului deoarece investitorii îşi vor folosi cât mai bine proprii bani.

Din punct de vedere al repartiţiei pe grupe de ţări fluxurile de intrări de investiţii străine directe au fost repartizate în perioada 1978-2007 astfel:

- ţări dezvoltate: 82-60%;

- ţări în dezvoltare şi emergente: 18-40%.

Această repartiţie cunoaşte evoluţii de la un an la altul, de exemplu în 2008 ţările în dezvoltare şi emergente au o pondere mai mare decât de obicei ca urmare a efectelor crizei economice mondiale. Cu toate acestea, structura de principiu menţionată este relativ stabilă pe termen mediu.

Triada investiţii străine directe – globalizare – societăţi transnaţionale

Începând din anii 1980 şi intensificându-se în a doua jumătate a anilor 1990, fluxurile de investiţii străine directe au crescut la nivel mondial mai rapid decât alţi indicatori macroeconomici cum ar fi produsul intern brut, exporturile sau investiţiile interne. Această creştere mai rapidă a stat la baza afirmaţiei conform căreia investiţiile străine directe reprezintă principala formă de manifestare a globalizării.

Trendul crescător al fluxurilor mondiale de investiţii străine directe a sprijinit considerabil expansiunea internaţionalizării producţiei, manifestată în special prin consolidarea poziţiei societăţilor transnaţionale în ansamblul economiei mondiale.

Unul dintre factorii care au stimulat investiţiile străine directe a fost reprezentat de creşterea numărului de acorduri (inclusiv alianţe strategice) între firme ca parte a efortului de poziţionare strategică sau restructurare a societăţilor transnaţionale.

Se poate identifica o relaţie de potenţare reciprocă între trei elemente care constituie o triadă: investiţii străine directe – globalizare – societăţile transnaţionale. Această relaţie se explică prin faptul că investiţiile străine directe contribuie la accentuarea şi consolidarea globalizării, iar principalii actori care realizează investiţiile străine sunt societăţile transnaţionale.