Investițiile în Economia României Contemporane

ÎNTRODUCERE

Investiţiile reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se crează sau se achiziţionează noi mijloace fixe, productive şi neproductive, se înlocuiesc mijloacele fixe uzate, se perfecţionează mijloacele fixe existente , ori se fac plasamente financiare cu scop profitabil.

Sfera de cuprindere a conceptului de investiţie este marcată şi prin mijloacele de realizare, de înfăptuire a lor. Principalul mijloc de realizare a oricărei investiţii îl constituie alocarea unor sume băneşti de natură investiţională prin sursa de finanţare ori prin efectele generale asupra patrimoniului unei firme.

Clarificarea conceptului de investiţie implică, în mod obiectiv, identificarea accepţiunilor pe care le comportă şi anume: plasament, cheltuială, acţiune, lucrare, activitate, proces.

În societatea modernă, aproape orice investiţie reală are şi o importantă latură financiară. De la cel mai mic magazin până la marile corporaţii internaţionale, activitatea de investiţii se sprijină pe credit, acţiuni, obligaţiuni etc.

Nevoia de capital şi de investiţii, care se ridică la un nivel mult peste posibilităţile economice actuale, impune ca o condiţie obiectivă apelarea la capital străin sub forma atragerii de investiţii directe de capital, caracteristică comună a tuturor statelor ex- comuniste.

Investiţiile străine directe depind de factori interni dintre care închiderea în climatul politic este cea mai importantă dar depinde, de asemenea, şi de starea de bum sau de recesiune a economiei mondiale. Astfel prevederile investiţiilor directe străine sunt inevitabil hazardate.

Forţele motrice ale globalizării determină modificări în modul în care firmele transnaţionale îşi urmăresc obiectivele legate de investiţiile din străinătate. Aceste modificări sunt determinate, în principal, de faptul că tehnologia şi inovaţia au devenit elemente esenţiale ale competivităţii.

Internaţionalizarea şi globalizarea problemelor economice ale producţiei industriale ale mişcării capitalurilor financiare, fac ca activitatea de investiţii să devină una de natură globală, cu implicaţii asupra tuturor economiilor naţionale şi asupra întregii economii mondiale.

Capitolul 1 Investiţiile în economia României contemporane

1.1 Conceptul de investiţie

Tranziţia societăţii româneşti şi înscrierea sa pecoordonatele economiei de piaţă implică noi abordări în raportul dintre teoria şi practica economică.Referindu-ne laconceptul de investiţie vom remarca manifestarea unor preocupări de clarificare. Problemele practice ale tranziţiei la economia de piaţă impun sarcini noi şi dificile teoriei economice .Între acastea , o abordare a coneptului de investiţii este încă departe de o definire unitară.Problema prezintă interes şi este de actualitate pentru că potenţialulinvestiţional se reflectă nu neapărat prin volumul de resurse (financiare, materiale şi umane) avansate, cât mai ales prin capacitatea factorului uman de a le transpune in efecte scontate.

Investiţiile pot şi trebuie abordate în strânsă legătură cu procesul dezvoltării , al creşterii economice . Dezvoltarea depinde de capacitatea factorilor de decizie

a) de a formula opţiuni în acord cu obiectivele şi scopurile stabilite,

b) de a ameliora strategia şi politicile de dezvoltare în ideea potenţării efectelor investiţiilor,

c) de a selecta proiecte de investiţii care să permită valorificarea raţională a tuturor resurselor materiale, financiare şi de muncă pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Este de remarcat faptul că investiţiile înfăptuite jalonează limitele, parametrii factorilor de producţie, în mod riguros pentru o perioadă mare de timp, generând efecte complexe pe termen lung.

La prima vedere investiţia ne apare în mod concret ca o operaţiune de modificare şi de creştere a patrimoniului iniţial:construcţii industriale şi civile, achziţia ,montajul şi instalarea unor echipamente industriale, cumpărarea unor maşini ,utilaje etc. La o analiză mai profundă investiţia este ” alocarea capitalurilor economisite în activităţi lucrative cu caracter profitabil care să majoreze valoarea capitalurilor iniţial acordate” .

În sens financiar investiţia însemnă shimbarea unei sume de bani prezentă, certă, în speranţa obţinerii unor venituri viitoare, superioare, profitabile.

În sens contabil investiţia reprezintă “alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va genera fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli de exploatare” .

Investiţia , intr-o altă formulare, reprezintă o decizie de cheltui pentru achiziţionarea de active fixe sau circulante inclusiv în scopuri speculative , prin care să se obţină un flux de lichidităţi şi deci o creştere a avuţiei aparţinând unei persoane fizice sau juridice.

Literatura engleză defineşte investiţiile după trei criterii importante:

- În plan contabil investiţiile constituie o imobilizare în bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale achiziţionate ori create pentru o entitate economică, durabile, respectiv:

-imobilizări legate de expluatare;

-imobilizări în afara expluatării.

- În plan economic investiţiile constituie sacrificiul de resurse curente în speranţa obţinerii unor rezultate viitoare superioare:

- sub influienţa factorulu timp;

- în condiţiile de eficienţă economică;

- sub spectrul riscului.

- În plan financiar investiţiile reprezintă ansamblul de cheltuieli care va genera venituri/economii, o perioadă îndelungată, şi care permit rambursarea, respectiv recuperarea cheltuielilor iniţiale.