Investițiile străine directe și problema protecției mediului

1. INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE

Din punct de vedere al destinaţiei investiţiile pot fi de două feluri: interne şi externe. Cele interne se efectuează în graniţele naţionale ale unor ţări, fiind reglementate de legi şi normative interne, în funcţie de specificul fiecărei economii. Investiţiile externe reprezintă transferuri de capital dintr-o ţară în alta, în scopul achiziţionării de active fizice sau active financiare. Dacă plasarea capitalului de către investitorii străini urmăreşte înfiinţarea de firme industriale, agricole, de transporturi, construcţii sau societăţi bancare în alte ţări, rezultatul investiţiei fiind formarea de capital real, atunci avem de-a face cu o investiţie străină directă.

Investiţiile străine directe sunt definite de UNCTAD ca fiind investiţii ce implică o relaţie pe termen lung şi reflectă interesul unei entităţi într-o economie străină. Investiţiile străine directe presupun exercitarea unei influenţe semnificative a investitorului (persoană fizică sau juridică) asupra unei firme din altă ţară. Fluxurile investiţiilor străine au trei componente: participarea la capitalul social al unei firme, profiturile reinvestite şi împrumuturile intra-companie.

Investiţiile străine directe constau în realizarea unor plasamente în străinătate cu implicarea activă a investitorului. Se realizează prin achiziţionarea unui pachet important de acţiuni (limita de 10%), cumpărarea unor firme străine, construirea pe loc gol a întreprinderilor, împrumuturi acordate filialelor de societatea mamă. În cazul investiţiilor străine directe investitorii sunt firme angajate în producţia de bunuri şi servicii. O investiţie este în mod normal considerată directă atunci când investitorul deţine cel puţin 10% din capitalul unei societăţi.

Investiţiile străine directe se remarcă prin complexitatea lor. Spre deosebire de comerţ, de investiţiile de portofoliu sau de licenţe, investiţiile străine directe implică şi un angajament pe termen lung al potenţialului uman, financiar şi material al investitorului, ele antrenează, deci, şi fluxuri de tehnologie, cunoştinţe, forţa de muncă specializată, managment, bunuri şi servicii.

Investiţiile străine directe au câteva caracteristici:

- presupun o relaţie de lungă durată a investitorului în economia ţării gazdă, aceasta păstrând controlul asupra folosirii şi gestionării resurselor transferate;

- sunt îndreptate spre sectorul producţiei materiale, care, iniţial poate fi destinată pieţei interne a ţării gazdă, urmând ca, pe măsura dezvoltării întreprinderilor, o parte din ce în ce mai mare să fie orientată spre piaţa internaţională;

- în unele cazuri investiţiile străine directe se interferează cu investiţiile autohtone;

- investiţiile directe implică capitaluri în sume mai mari, aducând beneficii mai ridicate ţărilor gazdă;

- investiţia directă este făcută în afara ţării de origine a companiei, dar în interiorul reţelei organizatorice a acesteia;

- investiţiile străine directe se materializează într-un „pachet” de active şi produse intermediare, precum capital, tehnologie, cunoştinţe manageriale, acces la pieţele deţinute deja de investitor.

Investiţiile străine directe potenţează investiţiile interne aducând contribuţii importante:

- formarea capitalului

- transferul tehnologic, know-how. Astfel investiţiile străine directe pot avea următoarele contribuţii: se introduce o nouă tehnologie pentru producerea şi comercializarea unui bun sau serviciu sau pentru reducerea preţului unui bun sau serviciu deja existent; fluxurile de tehnologie determină introducerea şi dezvoltarea unor noi abilităţi de a lucra cu noile tehnologii; introducerea noilor tehnologii măreşte stocul de cunoştinţe stimulând inovaţia internă.

- dezvoltarea capitalului uman. Asupra forţei de muncă investiţiile străine directe au un impact bivalent. Pe de-o parte în cazul unor achiziţii de companii autohtone, ca urmare a programelor de restructurare, se procedează la disponibilizări de personal, ceea ce contribuie, pe termen scurt, la creşterea şomajului şi intensificarea concurenţei şi pe piaţa muncii. Pe de altă parte, investitorii străini crează noi locuri de muncă şi plătesc salarii mai mari decât companiile naţionale, permiţându-şi angajarea unor specialişti tineri, bine pregătiţi, care contribuie la creşterea productivităţii muncii. Pe lângă latura materială, angajaţii au acces la tehnologie avansată şi cunoştinţe avansate. De asemenea se introduc tehnici moderne de managment, fie prin crearea unor societăţi mixte, fie prin migraţia personalului calificat către societăţile autohtone.

- cursul de schimb şi balanţa de plăţi