Investițiile străine în economia României

Investitiile straine

Investitiile cu capital strain constituie un concept si o realitate insuficient elucidate. Din punct de vedere juridic, investitia straina este definita ca fiind investitia realizata în modalitatile si conditiile recunoscute de lege, de catre persoane fizice sau persoane juridice care au calitatea de investitori straini, singure sau în asociere cu persoane fizice sau juridice romane.Legislatia româna în materie precizeaza si conditiile cumulative pe care trebuie sa le îndeplineasca o investitie pentru a fi considerata investitie straina si anume:

a) sa fie realizata în modalitatile prevazute de lege;

b) sa fie realizata cu respectarea conditiilor prevazute de lege;

c) sa fie realizata de persoane care au calitatea de investitor strain.

Ca realitate economica, investitiile straine se regasesc mai mult sau mai putin, în toate tarile lumii, cu motivatii si argumentari variate, în timp si de la o tara la alta.

Necesitatea investitiilor straine

Necesitatea investitiilor straine este remarcata, într-un cadru general, ca efect al diviziunii si diversitatii structurale a economiilor nationale fapt care implica deschiderea spre exterior a unor segmente ale economiei în care se admite accesul capitalului strain.

În al doilea rând, caracterul concurential al economiei mondiale faciliteaza exodul capitalului spre piete emergente, autoritatile statelor receptoare neputând lua masuri de contracarare directe datorita unor conventii si acorduri internationale pe care le-au semnat.

În al treilea rând necesitatea investitiilor straine este relevata cu deosebire în cazul tarilor slab dezvoltate, în curs de dezvoltare, si a celor aflate în tranzitie de la economia centralizata, etatista, la economia liberala de piata asa cum este cazul tarii noastre.

În fapt, în România s-au realizat investitii cu capital strain si în perioada anterioara declansarii procesului de tranzitie la economia de piata. Ma refer la constituirea si functionarea câtorva firme mixte în România dupa 1972, dar si la investitiile semnificative realizate cu împrumuturi acordate de BIRD între 1972-1983, în industria energetica, metalurgica, în industria petro-chimica, agricultura si în alte sectoare.

Tranzitia spre economia de piata în orice tara a lumii, dar mai ales în tarile din Europa Centrala si de Est, iar prin relevanta în România a impus si impune cu necesitate investitii straine. Câtiva factori cauzali marcheaza necesitatea investitiilor straine.

1. Procesul dezetatizarii proprietatii si a economiei cuplat cu initiativa privata are loc în conditiile lipsei de capital pentru a sustine restructurarea si lansarea sectorului privat ca o componenta viabila a complexului national economic.

2. Deconstructia economica si sociala în tarile aflate în tranzitie are loc în conditiile instabilitatii economiei nationale, a lipsei de capital si a unei rate reduse a investitiilor productive.

3. Dezechilibrele profunde marcheaza ani la rând economia tarilor aflate în tranzitie caracterizate prin scaderea produsului intern brut, scaderea productivitatii muncii, scaderea exportului si cresterea importului, cresterea presiunii pe piata fortei de munca. Refacerea echilibrului economic si social se bazeaza pe pârghia investitiilor inclusiv cu capital strain.

4. Cresterea ratei dobânzii la creditele oferite de banci, chiar daca numarul bancilor comerciale a crescut semnificativ, a generat reducerea ratei de economisire (acumulare) si a înclinatiei de a investi, dar a facilitat apelul la capital strain.

5. Evolutia preturilor presiunea inflationista pe plan intern, au contribuit la restrângerea capacitatii investitionale a agentilor economici, fiind resimtita nevoia de capital strain.

6. Nivelul tehnologic redus, în întreprinderile aflate în proces de reorganizare manageriala si restructurare functional – tehnologica, implica nevoia de capital din orice sursa.

Investitiile cu capital strain, cu deosebire investitiile directe, prin continutul lor economic, prin modul de înfaptuire si prin efectele generate constituie o forma a relatiilor economice si de cooperare internationala cu un trecut îndelungat.

Asa cum remarca unii autori, impactul capitalului strain asupra economiei Românesti actuale este dublu. Pe de o parte, ca flux financiar, capitalul strain joaca, un rol complementar în contextul tranzitiei întrucât el suplimenteaza resursele financiare limitate ale tarii în procesul de adaptare la mecanismele pietei (prin stabilizare, restructurare, ajustare structurala, relansare etc., ca pârghii necesare sau componente ale procesului).

Pe de alta parte, ca flux investitional, capitalul strain joaca un rol structural. Daca procesul deconstructiei economice si realcatuirea structurala a complexului national economic implica influx de tehnologii moderne implantul unor noi tehnici manageriale si de gestiune si nu numai atât, atunci rolul structural al capitalului investitional strain este decisiv, tocmai pentru ca poate genera si întretine un asemenea influx

Formele ale investitiilor straine

Investitiile cu capital strain au o sfera de cuprindere mai larga decât investitiile de capital strain. În acest context, într-o tara receptoare cum este România investitiile realizabile cu capital strain pot fi structurate astfel:

a) investitii directe; b)

b) investitii de portofoliu;

c) investitii realizate din împrumuturi externe;

d) investitii realizate cu asistenta financiara externa nerambursabila (împrumuturi - ajutoare).

Prin investitie directa si de portofoliu, în conformitate cu prevederile art.2 al Ordonantei de Urgenta a Guvernului, nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor directe se înteleg urmatoarele

a. Investitie directa – participarea la constituirea sau la extinderea unei întreprinderi în oricare dintre formele juridice prevazute de lege, dobândirea de actiuni sau de parti sociale ale unei societati comerciale, cu exceptia investitiilor de portofoliu , precum si înfiintarea sau extinderea în România a unei sucursale de catre o societate comerciala straina prin:

- aport financiar, în moneda nationala sau în valuta liber convertibila;

- aport în natura de bunuri imobile sau/si bunuri mobile , corporale si necorporale;

- participarea la cresterea activelor unei întreprinderi prin orice mod legal de finantare.

b. Investitie de portofoliu – dobândirea de valori mobiliare pe pietele de capital organizate si reglementate, în scopul obtinerii de câstiguri de capital din dividende si din dobânzi aferente acestora – rezultate din activitate unor terti implicati direct în administrarea emitentului – si din diferenta favorabila de pret la vânzare.

c. Investitie din împrumuturi externe – constituie o alternativa de finantare pentru investitorul intern si o alternativa de fructificare a capitalului pentru ofertantul extern detinatorul de capitaluri (banci, corporatii financiare etc.). Împrumuturile pot fi, dupa caz, cu sau fara garantii guvernamentale si se utilizeaza pentru realizarea unor proiecte de investitii corporale (constructii, achizitii de utilaje si echipamente de pe pietele externe etc.).