Investițiile Străine și Impactul lor Asupra Dezvoltării Economice a Țărilor

Capitolul 1: Investiţiile străine directe: delimitări conceptuale

1.1. Conceptul de investiţii străine directe

Comportamentul economic investiţional a apărut cu mult înainte ca ştiinţa să-l denumească. Primii agricultori de acum mii de ani păstrau cu grija o parte a recoltei pentru a însămânţa recolta în anul viitor. Cu cât nevoile de hrană creşteau, cu atât partea care era destinată însămânţării era mai mare. În societatea modernă, marile şi micile corporaţii private sau de stat alocă părţi importante din profituri pentru a lărgi capacităţile de producţie, pentru a cumpăra alte firme sau pentru a se lansa în activităţi noi.

Conceptul de investiţie implică sensuri şi abordări variate. Datorită complexităţii acestui concept noţiunea de investiţie este abordată din punct de vedere al gradului de cuprindere sub două aspecte: un înţeles „larg” şi altul „restrâns”.

În sens larg, am putea considera noţiunea de investiţie ca fiind totalitatea cheltuielilor sau alocărilor de fonduri de la care se anticipează obţinerea de fonduri viitoare. Într-o altă abordare investiţia reprezintă practic o plasare de fonduri băneşti într-o acţiune, într-un proiect sau pentru a crea un spor de avuţie atât la nivelul individului, al firmei, cât şi la nivelul societăţii în general.

În sens restrâns, investiţiile sunt privite ca un suport material al creşterii economice şi al dezvoltării social culturale şi reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se achiziţionează noi fonduri fixe, productive şi neproductive, se înlocuiesc mijloacele tehnologice şi se dezvoltă, se modernizează şi se reutilizează bunurile materiale existente.

În unele opinii se consideră că în sensul cel mai larg „investiţiile reprezintă sacrificiul unei părţi din consumul prezent pentru un (posibil şi incert) consum viitor”.

Consider că investiţia este o cheltuială destinată creşterii sau intreţinerii capitalului reprezentând în acelaşi timp impulsul, elementul generator care determină afacerile economice să se nască, să se desfăşoare şi să se dezvolte.

Dincolo de relativa diversitate a acestor puncte de vedere, pot fi desprinse şi câteva trăsături comune, importante:

- transformarea unor disponibilităţi băneşti în cheltuieli pentru realizarea de bunuri concrete;

- obţinerea unor beneficii a căror realizare este posibilă dar incertă;

- imobilizarea temporară a unor resurse financiare, materiale şi chiar umane, al căror cost este suplinit prin efecte nete pozitive superioare.

„Se poate admite că orice plasare de fonduri în domeniul economic, social-cultural, administrativ, militar, etc. pentru a asigura regenerarea sau creşterea activelor, acoperirea cu forţă de muncă a activelor sau promovarea obictivelor organizaţiilor sau firmelor este o investiţie.

Practic însă, investiţia este o achiziţie de active mobiliare sau imobiliare, corporale sau necorporale, întreprinsă în vederea obţinerii de fluxuri ulterioare de lichidităţi pentru creşterea bogăţiei celor care angajează resurse, în particular financiare, în acest scop.”

De asemenea, din conceptul de investiţie se pot desprinde câteva caracteristici fundamantale şi complementare ale investiţiilor, şi anume:

- sunt opţiuni sau sucesiuni de opţiuni ale posesorului de capital lichid sau în natură, posesor de know-haw şi structuri specializate de intermediere, deţinător sau creator de idei de proiect; prima opţiune şi poate cea mai importantă este aceea între consum şi investiţie; următoarele opţiuni se referă la procurarea resurselor, destinaţia investiţiilor, definirea şi alegerea variantelor tehnice, comerciale, financiare, etc., stabilirea parteneriatelor, alianţelor strategice, contractelor, etc.;

- se derulează pe perioade de timp în care apare o renunţare la efecte imediate, sigure, în favoarea speranţei obţinerii unor câştiguri viitoare superioare; investitorul poate ajunge mai repede la un câştig supus unor clase diferite de risc în funcţie de natura plasamentelor şi modul de constituire a portofoliului de investiţii; intermediarul financiar este mai puţin vulnerabil faţă de fluctuaţiile pieţei financiare a cărei calitate o va determina însă în proporţii semnificative; investitorul direct va aştepta o perioadă mai lungă de timp pentru realizarea proiectelor sale, va asuma riscuri mai mari, iar în schimb va putea câştiga mai mult şi mai sigur pe perioade lungi de timp;

- sunt acompaniate de fluxuri sccesive de lichidităţi sub formă de plăţi sau costuri (ieşiri), încasări şi beneficii (intrări); pe parcurs poate fi acceptată o variabilitate a acestor fluxuri cu condiţia ca la sfârşitul perioadei să se obţină pe ansamblul investiţiei un câştig sub forma vanitului net actualizat.