ISD și Dezvoltarea în China

Introducere

China, unul dintre primele leagăne ale umanităţii, adăposteşte una din cele mai strălucite civilizaţii ale antichităţii.

În urmă cu 50 de ani se credea că partidul communist va fi incapabil să rezolve problemele economice şi China se va găsi permanent în haos şi în cele din urmă în impas, dar naşterea Chinei noi a arătat că ţara a intrat într-o nouă perioadă de dezvoltare.

Din acel moment, economia chineză a cunoscut o dezvoltare neîntreruptă şi în ritmuri înalte, mult superioare celor înregistrate de alte ţări recunoscute pentru ritmul alert al creşterii economice.

Două trăsături majore pot fi desprinse din analiza modului în care s-a înfăptuit până în prezent reforma economiei chineze. Prima este cea a realizării unei reforme graduale, în care, potrivit cuvintelor lui Deng Xiaoping,“se tatonează pietrele pentru a trece râul”.A doua trăsătură este aceea că orice schimbare majoră produsă de reformă este mai întâi temeinic experimentată în unităţi pilot (întreprinderi, forme instituţionale noi etc), după care, pe baza învăţămintelor trase din încercările soldate cu succes, schimbarea respectivă se difuzează cu şanse sporite de reuşită în întreaga economice.

Capitolul 1

R.P.CHINA - O PUTERE ECONOMICĂ INCONTESTABILĂ

R.P.China este ţara cu cel mai mare număr de locuitori 1.306.313,512 locuitori şi are o suprafaţă de 9.572.419 km pătraţi şi totuşi a reuşit să uimească lumea prin performanţele sale economice.

O mare putere înseamnă un stat bogat şi influent. Printre marile puteri ale lumii se află şi R.P.China “un model atipic de putere.” Această ţară a uimit lumea deoarece în prezent este singura ţară comunistă care are o economie de piaţă funcţională.

Centralizarea statală chineză a fost una dintre cele mai asupritoare la nivel mondial, statul monopolizând emisiunea monetară, reglementa piaţa de produse agricole şi alimentare şi controla vânzările şi cumpărările de pe această piaţă, deţinea proprietatea asupra domeniilor silvice şi asupra resurselor naturale, de aur, de cupru şi de argint şi limita dezvoltarea întreprinderilor private.

În acelaşi timp, liberalizarea economiei a permis pentru perioade scurte de timp o accentuare a comerţului cu ţările vecine, ceea ce a produs efecte şi asupra economiei interne.

R.P.China a încercat să găsească o cale proprie de modernizare a economiei. Din păcate măsurile adoptate, în majoritate neconforme cu spiritul timpului respectiv, au creat premisele unei modernizări în care competitivitatea externă a sectoarelor economice sau a produselor era ignorată.

La sfârşitul anului 1978 R.P.China s-a orientat către o economie de piaţă. Schimbările realizate de autorităţile chineze, au fost următoarele : colectivizarea în agricultură a fost înlocuită cu ferme particulare, a crescut autonomia pe plan local, s-a deschis o gamă largă de firme în domeniul serviciilor şi de asemenea economia a fost deschisă investiţiilor străine şi lărgirii schimburilor comerciale cu alte state.

Rezultatul a fost creşterea PIB-ului, iar în 1999 a devenit cea de-a doua putere economică a lumii , după SUA, cu un PIB de 3800 USD per cappita.

În anii ’80 industria a adus importante câştiguri datorită investiţiilor realizate în zonele de coastă din apropierea Hong-Kongului şi Taiwanului. Resursele naturale ale R.P.China sunt numeroase şi variate, ea fiind una dintre cele mai mari producătoare de cărbuni, minereu de fier şi staniu, petrol, aur, sare, etc. la nivel mondial.

Industria are un rol important în economia acestei ţări, ea fiind un mare producător de fontă şi oţel, maşini, electronice şi rachete cosmice.

Astăzi, agricultura R.P.China e diversificată. Terenurile cultivate ocupă o zecime din suprafaţa ţării, mai mult de jumătate din acestea fiind irigate. R.P.China ocupă primul loc pe glob la suprafeţe irigate. Este cel mai mare producător de cereale – orez şi grâu – şi de asemenea produce bumbac, ceai , cânepă şi fructe.

La sfârşitul anului 1993 conducătorii R.P.China au aprobat reformele adiţionale pe termen lung urmărind ca instituţiile din economia de piaţă să aibă un rol mai important şi în această ţară, dar firmele de stat vor continua să domine multe industrii cheie în ceea ce acum se numeşte “ o economie de piaţă socialistă”.

Consumul din industrie, creşterea veniturilor şi schimbarea tradiţiilor de consum fac din R.P.China motorul schimbării configuraţiei pieţei mondiale.R.P.China este cel mai serios cumpărător de materii prime din regiune, în 2003 cheltuind pe acestea 413 miliarde USD.