Istoria Accidentelor Ecologice din Golful Mexic

CAPITOLUL I. Ecologia

1.1 Definitie si obiect de studiu

Obiectul de studiu al disciplinei Ecologie îl constituie studiul relaţiilor interacţiunilor dintre lumea vie ca sistem biologic major şi mediul său de viaţa natural şi / sau modificat.

Ecologia reprezintă o cerinţă de aprofundare a cunoştinţelor ştiinţifice a complexităţii naturii, de cunoaştere a relaţiilor organismelor vii cu mediul natural şi a relaţiilor dintre specii şi dintre populaţiile care convieţuiesc în aceleaşi teritorii ( ecosisteme), a cerinţelor de protejare şi de asigurare a menţinerii biodiversităţii, a echilibrului natural şi al productivităţii ecosistemelor precum şi pentru asigurarea protecţiei mediului biotic şi abiotic de pe Terra.

Cunoasterea fenomenului ecologic s-a dovedit deosebit de importanta si necesara pentru toate profesiunile si toate domeniile si nivelele de activitate umana, - productiva, economica si de management.

Factorul ecologic contribuie si permite realizarea ,,actului major de planificare si de exploatare a resurselor naturale, antropice sau antropizate” – facilitand elaborarea de programe adecvate pe etape, inclusiv pentru protectia continuitatii resurselor.

1.2 Scurt istoric al dezvoltării ecologiei ca ştiinţă

Ecologia a luat naştere in a doua jumătate a secolului XIX ca urmare a unor necesitaţi economice ale societaţii umane. In acestă perioadă industria şi agricultura s-au dezvoltat vertiginos atrăgand după sine apariţia unor probleme majore legate de mediu. Astfel, exploatarea neraţională a resurselor naturale, defrişarea pădurilor in avantajul creşterii suprafeţelor agricole, creşterea demografică a populaţiei umane şi dezvoltarea intensivă a industriei, au dus la modificarea substanţială a climei şi solului.In acest context a apărut necesitatea soluţionării problemelor legate de ameliorarea solurilor degradate, s-a impus nevoia studierii relaţiilor dintre plante şi sol, precum şi a multiplelor probleme legate de protejarea mediului înconjurător în vederea menţinerii sănătaţii omului şi asigurării vieţii pe Terra.

Termenul de „ecologie” a fost definit pentru prima data in anul 1866 de către biologul german Ernst Haeckel drept „domeniul investigării şi cunoaşterii tuturor relaţiilor animalelor cu mediul lor anorganic şi organic de viaţă”. Din acest punct de vedere etimologic, termenul are inţelesul de ştiinţa care abordează studiul fiinţelor vii „acasă la ele”, definiţie care derivă din inţelesul de ştiinţă care abordează studiul fiinţtelor vii „acasă la ele”, definiţie care derivă din inţelesul cuvintelor de origine greacă oikos (cu intelesul de casă, loc de viaţa sau loc de trai) şi logos (cu semnificaţia de stiinţa sau studiu). Pornind de la originea sa, se poate spune ca ecologia este stiinţa despre gospodărirea naturii.

Ulterior, numeroasele studii şi cercetări efectuate în acest domeniu de către renumiţii savanţi au pus bazele ecologiei ca stiinţă interdisciplinară. Astfel in intervalul de peste 100 de ani de existenţa, ecologia cunoaşte o dezvoltare din ce in ce mai dinamică fiind cauzată de conexiunile multiplelor curente ştiinţifice, venite din sfera ştiinţelor biologice (botanică, zoologie, fiziologie, genetică, etc) precum şi a altor ştiinţe corelate (geografia, fizica, chimia, pedagogia, antropologia, etc.). In ultimul timp, ecologia pătrunde în numeroase alte domenii ştiinţifice contribuind la dezvoltarea unor discipline noi asa cum sunt: biogeografia, radioecologia, ecologia umana, etc.

Ecologia este o ştiinţă biologică de sinteză cu un profund caracter interdisciplinar, care studiaza relaţiile complexe ale omului şi ale celorlalte vieţuitoare cu mediul inconjurător planetar.

Ecologia are ca obiect de studiu relaţiile dintre organisme şi mediul lor de viaţă, alcătuit din ansamblul factorilor de mediu (abiotici şi biotici), precum şi structura, funcţia şi productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populatii, biocenoze) şi a sistemelor mixte (ecosisteme).

Ea studiază in principal:

- Relaţiile dintre vieţuitoare (plante si animale) cu mediul lor. Raporturile dintre organisme şi mediul inconjurător

- Nivelurile de organizare (populaţii, biocenoze, ecosisteme, biosfera)

- Corelaţiile dintre mediul inconjurător şi treptele supraindividuale

- Relaţiile ce se stabilesc între organisme şi diverse comunitaţi

- Fluxul de materie, energie şi informaţie care străbate un ecosistem bine delimitat.

În România ecologia a patruns în preocupările biologilor români încă de la apariţia ei ca ştiinţă. Astfel, Grigore Antipa, a fost unul dintre primii savanţi care a aplicat principiile ecologiei în studiile sale hidrobiologice.

Continuând aceste direcţii de cercetare, M. Băcescu, E. Pora, N. Bontariuc şi alţii au întreprins numeroase studii de ecologie marină şi de ecologia apelor din lunca Dunarii. De asemenea, importante studii şi lucrări stiinţtifice au fost realizate în domeniul ecologiei terestre de către Al. Borza, Tr. Săvulescu, E. Racoviţă,