John Maynard Keynes și criza actuală

1. John Maynard Keynes

Majoritatea specialiștilor împărtășesc ideea potrivit căreia întreaga știință economică se sprijină pe opera a trei mari titani: Adam Smith, Karl Marx și John Maynard Keynes. Primul, autorul Avuției națiunilor, lucrarea fundamentală pe care s-a sprijinit întreaga școală clasică, a fost totodată cel care a introdus în economie conceptul de „mână invizibilă”; al doilea a investigat contradicțiile economiei de piață liberă, susținând înlocuirea acesteia cu economia planificată. Ne vom opri însă asupra celui de-al treilea mare economist, britanicul John Maynard Keynes, cel care a argumentat părerea că economiile bazate pe piață se pot salva de la prăbușire dacă societatea, prin stat, le supune organizării, controlului și dirijării .

John Maynard Keynes (1883-1946) a fost un economist britanic ale cărui idei au influențat profund teoria și practica macroeconomiei, sistemele de contabilitate națională, dar și politicile economice ale guvernelor. Ideile sale au constituit baza școlii economice cunoscută sub numele de keynesism. Astfel, keynesismul este doctrina care a influențat cel mai mult gândirea economică în general și cea anglo-saxonă în special. Este, de fapt, concomitent, o doctrină, un curent și o școală economică .

Keynes a făcut parte din delegațiile Marii Britanii la conferințele de pace de după cele două războaie mondiale, a lucrat la Biroul pentru Indii, apoi în Trezoreria statului, a fost profesor la Cambridge, a condus până în 1945 revista „Economic Journal” și a fost ales președinte al Societății Economice Regale.

Indian Currency and Finance este prima carte publicată de Keynes, în 1913, fiind inspirată de activitatea desfășurată la Biroul pentru Indii; aici pune pentru prima dată problema inadaptabilității etalonului aur.

Consecințele economice ale păcii (The Economic Consequences of the Peace), publicată în 1919, a reprezentat un răspuns la ceea ce s-a întâmplat la Conferința de Pace de la Versailles; la costurile exagerate pe care trebuia să le plătească Germania, lucru care, spunea Keynes, va îndrepta întregul continent european spre un declin economic. Această lucrare „a fost atât de bine receptată, încât însuși cuvântul Succes ar fi prea banal și insipid pentru a descrie situația” .

În Tratat despre reforma monetară (1923), Keynes „da o lovitură decisivă etalonului aur, relicvă barbară, a cărei funcționare a provocat deflație cu consecințe păgubitoare pentru economie” . Tot aici, el anticipează sistemul etalon aur-devize, la a cărui construcție a participat în cadrul întâlnirii de la Bretton Woods.

O altă lucrare prin care s-a remarcat economistul britanic a fost Tratat despre monedă, (1930), în care, pentru prima dată, el pune problema relației dintre economii și investiții.

Concepția lui Keynes se rezumă la credința că statul are de jucat un rol important în economie și că guvernul, și nu sectorul privat este artizanul politicilor economice .