John Maynard Keynes și Paradigma de Gândire Keynesistă

Viaţa lui John Maynard Keynes (1883-1946)

John Maynard Keynes este unul dintre cei mai importanţi economişti ai lumii, cunoscut pentru concepţia sa conform căreia guvernul ar trebui să intervină în economie prin măsuri fiscale şi monetare pentru a contracara efectele negative ale represiunilor, crizelor şi boom-urilor economice. În perioadele de recesiune, economia trebuia sprijinită de către guvern printr-o politica fiscală expansivă, astfel încât şomajul să fie redus. În perioadele de boom economic, deficitele acumulate trebuiau reduse cu ajutorul economisirilor crescute. Totodată, el e considerat unul dintre fondatorii macroeconomiei teoretice moderne, una dintre cunoscutele lui expresii fiind „pe termen foarte lung suntem cu toţii morţi” .

S-a născut pe 5 iunie 1883, anul morţii lui Karl Marx, fiind fiul Adei Florence Brown, o cunoscută scriitoare şi o reformistă a domeniului social şi a lui John Neville Keynes, lector de economie la Universitatea Cambridge. John Neville Keynes a fost prieten şi fost student al lui Alfred Marshall, dezamăgindu-l pe acesta pentru că nu şi-a dezvoltat calităţile de cercetător. Marshall a simţit o obligaţie morală faţă de Neville Keynes şi, de aceea, îl va ajuta pe fiul său, Maynard Keynes la studiile economice din cadrul Cambridgeului.

Maynard Keynes a studiat la Eton şi King`s College, şcoli britanice de elită, unde i-a avut ca profesori pe Alfred Marshall şi Arthur Cecil Pigou. La King`s College devine membru al unei organizaţii secrete denumită Apostolii şi fondată în 1903, care era formată din elita intelectuală a vremii. În cadrul acesteia, Keynes şi-a dezvoltat principiile, valoarea socială şi cea intelectuală .

Apostolii tineri şi cei bătrâni, cunoscuţi după absolvire ca Îngerii, se reuneau la Cambridge pentru a analiza diverse scrieri, a recruta noi studenţi şi a discuta filosofie, aplicând-o în chestiuni ale vieţii cotidiene. Keynes se înscrie în această organizaţie în 1903, fiind Apostolul 243 şi, timp de 5-6 ani, toate ideile şi acţiunile interprinse de organizaţie conduc la creşterea aroganţei şi a caracterului de superioritate faţă de restul lumii, despre care Keynes credea că „nu-şi dă seama de nimic, niciodată, ceilalţi sunt prea stupizi sau prea perverşi”.

După absolvirea Cambridgeului, Keynes şi alţi Apostoli au format Grupul Bloomsbury, într-un cartier cu acelaşi nume din nordul Marii Britanii, devenind între anii 1910-1920 cea mai puternică grupare culturală şi intelectuală din regat. Cu valori similare cu cele ale Apostolilor, şi anume accentul pe iubire şi pe prietenie, dispreţul faţă de principiile generale şi morale, promovoarea homosexualităţii considerată superioară heterosexualităţii şi detestarea tradiţionalismului, grupul s-a susţinut financiar din moşterniri şi apoi din banii câştigaţi de către Keynes.

Cât a studiat la Eton, Keynes nu a fost preocupat de repulsia faţă de imperialismul Marii Britanii, ce purta războaie în Africa de Sud. Keynes a considerat o stare normală ca imperiul britanic să conducă lumea. După abandonarea studiilor de economie, Keynes a obţinut o slujbă în India Office în 1905, menţinându-şi convingerea că Marea Britanie guvernează corect şi adecvat teritoriile incapabile să se autoguverneze.

În 1908, neinteresat de India şi plicitisit de Serviciul Civil, Keynes a revenit la Cambridge ca profesor de economie marshalliană, rămânând însă un consilier neoficial la India Office.

Între 1914 şi 1918 ocupă un post de sfătuitor al cancelarului Ministerului de Finanţe Britanic, preocupat fiind de modalitatea de finanţare a economiei în timpul primului Război Mondial. Cu această ocazie, şi-a câştigat dreptul de a fi prezent la Conferinţa de Pace de la Versailles din 1919, făcând parte din delegaţia britanică. Din această postură, Keynes a fost un contestatar al nivelului ridicat al despăgubirilor de război pe care Germania trebuia să le suporte, afirmând că economia germană trebuie ajutată pentru a-şi reveni. Retrăgându-se de la negociere înaintea semnării Tratatului de Pace, Keynes a publicat Consecinţele economice ale păcii în 1919, prin care contestă prevederile Tratatului .

În plus, Keynes participă şi la Conferinţa de la Bretton Woods din 1944, făcând parte din delegaţia britanică. În timpul celui de-al doilea război mondial, Keynes a lucrat în cadrul Trezoreriei Britanice, ocupându-se cu refacerea economiei după război. În 1943, el a susţinut ideea creării unei monede de circulaţie internaţională denumită Bancor, însă ideea sa este respinsă în cadrul Conferinţei de la Bretton Woods în favoarea Planului White a SUA. În schimb, concepţiile sale au contribuit la realizarea unor instituţii financiare internaţionale ca FMI şi BIRD.

La 21 aprilie 1946, Keynes a suferit un atac de inimă la Tilton, ferma personală din East Sussex din Anglia, în urmă căruia s-a stins din viaţă.