Leasing-ul - sursă de finanțare pe termen mediu și lung

ARGUMENT

Leasing-ul s-a afirmat ca metoda de finantare pe termen mediu si lung in ultimele decenii, indeosebi in USA si tarile Europei Occidentale.

In esenta, leasing-ul este o forma de inchiriere realizata de societati financiare specializate (societati de leasing) a unor bunuri de echipament catre firme (beneficiari), care nu dispun de fonduri proprii, ori nu pot sau nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori.

Operatiunile de leasing au devenit o necesitate datorita ritmului rapid al progresului tehnic si al concurentei, ritm care devanseaza posibilitatile de autofinantare sau de creditare ale agentiilor economici.

Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997/privind operatiunile si societatile de leasing republicata , defineşte leasingul drept o operaţiune comerciala prin care o parte , denumita locator/finantator , transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinţa asupra unui bun al cărui proprietar este celeilalte parti, denumite utilizator , la solicitarea acesteia , contra unei plaţi periodice, denumita rata de leasing.

La sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpără bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.

Operaţiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile , precum si bunuri mobile de folosinţa îndelungata , aflate in circuitul civil, cu excepţia înregistrărilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru , manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor. Operaţiunile de leasing cuprind trei faze:

- achiziţionarea bunului de către societatea finanţatoare (societatea de leasing );

- restituirea treptata de către beneficiar a creditului primit , folosind resursele financiare obtinute din exploatarea investitiei;

- dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului sa-si exprime opţiunea de a achiziţiona bunul cu achitarea valorii reziduale ( diferenţa dintre preţul plătit de investitor si sumele restituite periodic de către beneficiar).

Leasingu-ul, la nivel microeconomic , prezinta o serie de avantaje, cum ar fi:

- achiziţia imobilizărilor va fi finantata pe seama cheltuielilor de exploatare; - plata esalonata a chiriilor permite evitarea imobilizării de resurse pe termen lung;

- o modalitate de finanţare a utilizatorului de către locator/finantator pentru realizarea de investitii, achiziţii;

- o operaţiune juridico-financiara ce cuprinde concomitent o finanţare , o locatiune si, in anumite condiţii, o vanzare a bunului inchiriat către utilizator.

In acelasi timp, putem afirma ca leasing-ul pe langa avantaje, prezintă si unele limite, in sensul ca acesta comporta anumite riscuri pentru furnizor si pentru utilizator.

Pentru societatile de leasing, riscurile pot creste pe masura creşterii numărului beneficiarilor, a scăderii exigentei privind solvabilitatea, a creşterii duratei pe care pot acţiona factorii aleatorii, a creşterii ponderii tranzacţiilor transnaţionale.

De asemenea, contractul de leasing presupune o instruire speciala a personalului, iar derularea operaţiunii presupune antranarea unui număr mare de consilieri si analişti financiari. Pentru finanţatori, daca preţul contractului nu s-a stabilit intr-o moneda stabila, ratele fixe ale locaţiei pot deveni foarte dezavantajoase in timp. Cel mai mare risc pentru finanţatori exista in situatia in care un bun utilizat temporar nu isi mai gaseste solicitanti.

Pentru efectuarea unei operaţiuni de leasing , orice persoana fizica sau juridica trebuie sa trimită unei societati de leasing o oferta ferma insotita de lista cu bunurile ce vor constitui obiectul contractului de leasing si de acte din care sa rezulte situatia financiara a solicitantului finantarii.

Societatea de leasing , analizand oferta , va putea fie sa accepte finanţarea, fie sa o respingă.

Exista posibilitatea ca utilizatorul sa cumpere bunul si inainte de expirarea termenului de leasing , cu condiţia îndeplinirii tuturor obligaţiilor contractuale si a incheierii unui acord in acest sens cu locatorul.

Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în contract societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul, iar clientul are obligaţia: să restituie echipamentul; să suporte cheltuielile aferente; să plătescă ratele restante ale chiriilor.

Mai mult, beneficiarul este obligat să plătească o indemnizaţie forfetară de reziliere, care reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea pun în evidenţă existenţa unor condiţii severe impuse de instituţia finanţatoare beneficiarului.

Toate aceste măsuri au caracter sancţionator, de pedepsire a utilizatorului.

Finanţatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte persoane sau să-l vândă, în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor, calculate în raport cu viaţa economică a echipamentului respectiv.

În contextual economic actual din România,importanta leasingului,ca instrument de finanţare este legată, în primul rând de necesităţile de dezvoltare ale firmelor,în special ale sectorului privat,care beneficiază de facilităţile fiscale şi vamale,iar flexibilitatea plăţilor,sistemul de garantare şi procedura obţinerii finanţării prin leasing,întregesc pragmatismul reducerii la o astfel de operaţiune.