Leasingul - instrument modern de finanțare

Capitolul 1

-Aspecte generale privind operaţiunile de leasing-

1.1. Scurt istoric al dezvoltării sistemului de leasing

Operaţiunea de leasing îşi are punctul de plecare încă de prin anii `70 ai secolului al XIX-lea, când operaţiunile de închiriere şi de arendare din sfera bunurilor de consum şi a celor imobiliare s-au extins şi asupra bunurilor de investiţii industriale. Această extindere a metodelor de investiţii şi finanţare a fost consecinţa firească a gradului de dezvoltare a tehnicii şi tehnologiei industriale şi tendinţelor de dominarea pieţelor prin toate mijloacele moderne de finanţare, accentuând concurenţa pentru desfacerea rapidă a produselor industriale.

Când în deceniul al VI-lea din secolul trecut s-a importat din Statele Unite ale Americii leasingul ca instrument de finanţare, în forma în care a fost organizat în practica economică, cu mici adaptări structurale, şi au apărut primele societăţi de leasing, în statele dezvoltate din punct de vedere economic din Europa oamenii de afaceri nu au crezut serios în posibilităţile reale de dezvoltare a acestui gen de prestări de servicii financiare, considerate atunci inovatoare şi encipiente. În aceea perioadă încă existau o serie de neclarităţi în privinţa tratării leasingului din punct de vedere al principiilor de drept civil, comercial şi fiscal, care din această cauză au creat acestuia o imagine defavorabilă şi chiar o rezistenţă din partea pieţei economice şi financiare. În Germania, ţară cu mari tradiţii şi experienţă în acest domeniu, istoria leasingului începe în anul 1961, când câţiva manageri mai îndrăzneţi preau ideile acestei noi alternative de finanţare, dar dezvoltarea afacerilor de leasing, în adevăratul sens al noţiunii, a început în anul 1962, dată când s-a înfiinţat prima societate germană de leasing, denumită “Deutschen Leasing” din Dusseldorf.

În această perioadă totuşi în vestul Europei se manifestă o nesiguranţă în privinţa afacerilor cu finanţare prin leasing din punct de vedere al dreptului civil, fiscal şi comercial. Practica economică însă a impus organelor legislative din unele state europene să procedeze la reglementări legislative şi guvernamentale cu referire la leasing.

De asemenea, crearea instituţiilor bancare de refinanţare au contribuit la răspândirea şi dezvoltarea acestui nou instrument de finanţare care este reprezentat prin leasing. Cifrele statistice prezentate sunt foarte concludente şi demonstrează cu clarviziune dezvoltarea rapidă a afacerilor de leasing. Din acestea rezultă că finanţările sub formă de leasing au crescut în Germania de la 2 miliarde de mărci germane, cât a fost în anul 1972, la 83 miliarde de mărci în anul 1999, ceea ce reprezintă o creştere impresionantă. În jurul anilor’ 70 ai secolului XX, după ce condiţiile de cadru juridic şi fiscal din statele vest-europene au fost creeate în mod corespunzător pentru exercitarea afacerilor în sistem de leasing, acesta a devenit un instrument de finanţare unanim acceptat. Istoria leasingului în ţara noastră este de dată relativ scurtă. Primele societăţi de leasing s-au înfiinţat în anul 1993 şi în general reglementările juridice şi economice au un trecut de circa 10 ani în economia României. În legislaţia română reglementările reprezintă un pas încurajator în drumul spre economia de piaţă şi în tendinţele de integrare în structurile Uniunii Europene. Această tendinţă s-a reflectat pe plan juridic prin adoptarea de acte normative pentru prima dată în România privind operaţiunile de leasing şi respectiv societăţile de leasing începând din anul 1990. Astfel, societăţile de leasing, persoane juridice române, se înfiinţează şi funcţionează potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, iar domeniul de aplicare a operaţiunilor de leasing este reglementat de prevederile Ordonanţei Guvernului nr.51 /1997, republicată în 2000.

Din analiza datelor statistice se demonstrează că leasingul şi-a dovedit utilitatea şi aplicatibilitatea prin creşterea numărului de contracte, ajungând astfel în anul 2001 să crească cu 538,9% faţă de anul de raportare 1999. Acest volum de activitate este încă relativ scăzut faţă de o dimensiune a pieţii estimată de specialişti la 4 miliarde de Euro.

1.2. Leasingul – definitie

Leasingul este din toate punctele de vedere un produs al economiei de piaţă mondială

în cel mai bun înţeles al cuvîntului. Istoria ştiinţelor economice îl consideră în primul rând un instrument de finanţare modern şi cu reale perspective de dezvoltare şi perfecţionarea în etapele viitoare, înscriindu-se în circuitul tendinţelor de globalizare a economiei mondiale.

O definiţie sumară, mai simplă, ar putea fi formulată astfel: leasingul este o formă de închiriere a unor maşini, utilaje, mijloace de transport şi altor bunuri întreprinderilor care, în general, nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumuturi, nici de credite bancare tradiţionale de către societăţi financiare care le cumpără de la producători şi le închiriaza pe o perioadă anumită cu condiţii de plată şi utilizare clar stipulate într-un contract ce constituie suportul juridic al acţiunii.

Noţiunea de Leasing, folosită în forma actuală de exprimare cu caracter internaţional, este utilizată în mod unitar atât de practica economică, cât şi de literatura de specialitate mondială. Noţiunea a fost preluată sub aceeaşi denumire şi de viaţa ştiinţifică şi academică a ţării noastre. Leasingul începe să fie cunoscut de o sferă largă a societăţilor comerciale şi de un segment important