Libera circulație a persoanelor

INTRODUCERE

Libera circulaţie a persoanelor şi eliminarea controalelor la frontierele interne fac parte dintr-un concept mai larg , acela al pieţei interne , în care nu este posibilă existenţa frontierelor interne sau restrângerea libertăţii de circulaţie a persoanelor. Principiul liberei circulaţii a persoanelor a primit diverse abordări în cursul unor activităţi de cercetare dar nu şi din perspectiva avută în vedere la alegerea acestei teme Astfel , am considerat , în cercetarea pe care o efectuez , să abordez principiul liberei circulaţii a persoanelor într-un cadru general din care să nu lipsească , în primul rând , perspectiva istorică a ideii de integrare europeană.Privită din perspectivă istorică , abordarea principiului liberei circulaţii a persoanelor în cuprinsul lucrării de faţă începe cu descrierea succintă primelor idei şi forme de unitate europeană , şi continuă cu momentul apariţiei primelor forme propriu-zise de unitate europeană , moment în care au fost create , de altfel , şi primele izvoare de drept comunitar.

Însă , nici o abordare a acestei teme , în opinia mea , nu poate fi realizată în absenţa studierii implicaţiilor pe care fenomenul globalizării le are asupra liberei circulaţii a persoanelor.

Cercetarea de faţă continuă cu analiza actelor normative comunitare care reglementează această libertate Este foarte importantă în studiul acestei teme , în opinia mea , analiza izvoarelor principale şi secundare de drept comunitar , adică a tratatelor , regulamentelor , directivelor , deciziilor care cuprind dispoziţii referitoare la libera circulaţie a persoanelor. Elocventă în acest sens este declaraţia Vicepreşedintelui Comisiei Euroepene , Jacques Barrot, în care arată că „ libera circulaţie a persoanelor constituie una dintre libertăţile fundamentale ale pieţei interne , în beneficiul cetăţenilor UE , al statelor membre şi al competitivităţii economiei europene Aplicarea deficientă a legislaţiei comunitare în acest domeniu ar putea avea ca rezultat încălcarea principiilor care stau la baza construcţiei europene”.

Lucrarea de faţă pune accentul , pe lângă studierea actelor normative comunitare , şi pe analiza jurisprudenţei CJUE , fapt ce atribuie un caracter de actualitate acestei cercetări.

Deoarece tratatele şi legislaţia secundară nu conţin explicaţii exhaustive ale motivelor pentru care au fost adoptate , sau rapoarte explicative , jurisprudenţa creativă a Curţii , în vederea interpretării măsurilor comunitare , a dobândit cu timpul o funcţie cvasinormativă.

În contextul implementării aquis-ului Schengen în legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene , se impune crearea unor politici comune în domeniile migraţiei, azilului şi vizelor , a căror analiză trebuie aprofundată în cuprinsul prezentei cercetări În acelaşi context se impune analizarea regulilor privitoare la protecţia datelor cu caracter personal , dar şi analiza sistemelor informatice implicate în securizarea frontierelor.

O altă direcţie de abordare a temei alese se plasează în sfera analizei conceptului de cetăţenie europeană , a drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din calitatea de cetăţean european dar şi raportul în care se află cetăţenii europeni cu statele naţionale Cetăţenia Uniunii nu este o realitate consolidată ; mai degrabă , este începutul unui lung proces a cărui finalizare va depinde de soarta procesului de integrare europeană.

Instituţionalizarea Cetăţeniei Uniunii la Maastricht a constituit , fără îndoială, cel mai important efort de a construi un pod între instituţiile europene şi cetăţeni.

Importanţa abordării principiului liberei circulaţii a persoanelor în cadrul acestui demers ştiinţific trebuie pusă în evidenţă şi prin analiza managementului integrat al frontierelor Astfel , se impune cercetarea fenomenului migraţiei ilegale , a fenomenului criminalităţii transfrontaliere precum şi , în strânsă legătură cu acestea , analizarea tehnicilor biometrice folosite în descoperirea , cercetarea , prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere.

Statele membre au acte normative care reglementeză libera circulaţie a persoanelor dar, de cele mai multe ori , aceste acte normative nu sunt rezultatul transpunerii integrale a legislaţiei comunitare Totodată, pot apărea situaţii în care se crează un conflict între dreptul comunitar şi dreptul intern al statelor membre , întâietate având normele dreptului comunitar , conform principiului priorităţii. Abordarea principiului liberei circulaţii a persoanelor nu se poate realiza fără o analiză comparativă a actelor normative care reglementează acest principiu în câteva state ale Uniunii Europene

Libera circulaţie a persoanelor nu are un caracter absolut ci ea poate fi restrânsă pentru anumite consideraţii expres prevăzute de legislaţia comunitară şi , implicit , de legislaţiile statelor membre Un rol important în stabilirea , definirea şi sancţionarea restricţiilor la libera circulaţie îl are Curtea de Justiţie a Uniuni Europene dar şi instanţele naţionale Astfel, un capitol al prezentei cercetări va fi consacrat studiului cazuisticii în domeniul acestor restricţii.

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII ISTORICE PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR ÎN SPAŢIUL UNIUNII EUROPENE

Secţiunea I

Ideea de unitate europeană-trecut şi prezent

Începuturile unităţii europene coboară până în Antichitate Este de necontestat faptul că, pe de o parte , dreptul roman s-a dovedit a fi un element central al unităţii europene şi, pe de altă parte, faptul că acesta a avut o mare influenţă asupra legislaţiei actuale din ţările Europei.

Totodată , este important de amintit că originea ideii de „Europă Unită” se pierde în umbra istoriei , expresii de acest gen existând în operele unor mari filosofi, scriitori, istorici , jurişti , politicieni şi oameni de ştiinţă de pe bătrânul continent începând chiar din antichitate. Deşi, în decursul istoriei , mult timp s-a considerat că a existat o Europă unită în timpul Imperiului Roman sau dominaţiei napoleoniene ,în realitate , pe bună dreptate s-a constatat faptul că Europa nu s-a bucurat de o unitate politică absolută în acele vremuri În timpul acestor perioade istorice nici pe departe nu putem vorbi de o Europă Unită De fapt există un singur sistem bazat pe un singur conducător , o singură şi mare putere dar, ceea ce a stârnit multă îngrijorare la acea vreme a fost faptul că acest sistem se baza şi pe puterea forţei

Important de menţionat , în opinia mea , este şi propunerea , destul de îndrăzneaţă la vremea respectivă , de unitate europeană a fost lansată în anul 1463 , de regele Boemiei , Georg Potebrad , propunere care nu a fost acceptată şi faţă de care nu au fost manifestate adeziuni În esenţă, acest proiect viza înfiinţarea unei confederaţii europene antiotomane , a unei confederaţii a statelor creştine care îşi luau angajamentul să nu recurgă la conflicte armate unele împotriva altora , să nu susţină comploturi interne împotriva conducătorilor legal aleşi, să se sprijine reciproc pentru sancţionarea delictelor comise pe teritoriul unuia dintre aceste state Aşa cum arătam anterior , acest proiect a fost respins , iar Papalitatea l-a excomunicat pe autorul lui.

Ideea de unitate europeană a progresat treptat începând cu secolul al XVI-lea.

În contextul evoluţiei istorice a conceptului de unitate europeană se remarcă şi ideea unei ligi a naţiunilor , ideea lansată de filosoful Immanuel Kant în eseul său „ Spre pacea eternă”. Se poate spune că filosoful a avut o previziune a libertăţii de circulaţie a cetăţenilor Europei , a cetăţeniei europene şi , de ce nu , a Uniunii Europene , acesta vorbind „de un drept cosmopolit al ospitalităţii universale”.