Extras din proiect
Repere Generale
Liberalismul este în primul rând o doctrina, o doctrina destul de veche care se sprijina în fond pe liberul arbitru si care, cum sublinia Hayek, este singura garanta a unui comportament politic coerent. Este totodata drept ca termenul de libertate este foarte greu de definit. Auls Gellus - cunoscutul gramatician roman - spunea despre libertate: "Toata lumea vorbeste despre ea, însa nimeni nu stie despre ce e vorba". Si cu toate acestea, conceptul de libertate a devenit esential; el ocupa, scria Toqueville, în lumea politica ca si atmosfera în lumea fizica.
Toata lumea este de acord sa situeze începuturile - stricto sensu - ale liberalismului în România odata cu înfiintarea în ianuarie-martie 1875 a Partidului National Liberal sub forma coalitiei de la Mazar-Pasa, dupa numele turcesc al englezului Lakeman, în casele carui a avut loc prima reuniune, în timpul guvernarii conservatoare a lui Lascar Catargiu.
Partidul National Liberal a fost in perioada interbelica, cel mai puternic partid politic. Era condus de asa numita oligarhie financiara, grupata in jurul marilor familii de bancheri si industriasi, in frunte cu familia Bratianu.
PNL este un partid liberal-conservator, care are urmatoarele elemente ale unui partid adept al liberalismului conservator:
" Neo-liberalism, taxe mici, privatizare;
" Partidele liberal-conservatoare au obiceiul de a introduce o cota unica de impozitare;
" În contrast cu celelalte idei liberale, resping politica social-progresivista, de exemplu casatoria persoanelor de acelasi sex;
" Sprijinirea globalizarii economice, a politicii SUA, si a NATO;
" Respingerea partiala a multiculturalismului;
" Atitudine conservatoare fata de biserica;
" PNL a votat pentru cercetarea dosarelor de securitate ale preotilor;
" De asemenea, PNL s-a opus scoaterii icoanelor din scoli;
" În România biserica nu este separata de stat, si PNL nu intentioneza sa schimbe acest lucru;
Istoria PNL
Curentul care a dus la aparitia acestui partid pe scena politica din tara noastra este liberalismul, care poate fi definit,pe larg, ca fiind un mod de gândire politica aparut în epoca de descompunere a institutiilor feudale si de ascensiune a burgheziei. În Europa occidentala, liberalismul se dezvolta concomitent cu ascensiunea oraselor si a burgheziei, cu lupta acesteia, inclusiv a profesiunilor liberale, împotriva privilegiilor nobiliare si a restrictiilor din calea comertului si industriei. Acestui fundal social-economic al începuturilor lui i se asociaza o ideologie politica specifica aparuta în rândul intelectualitatii si al unor exponenti ai miscarilor contestatare, ai revoltelor si ai revolutiilor din Europa occidentala. Începute în secolele al XVI-lea si al XVII-lea în Tarile de Jos si Anglia, schimbarile revolutionare atingeau apogeul în Franta care, la 1789, deschidea o întreaga epoca de abolire a vechiului regim feudal la scara continentului, un proces care include si razboaiele napoleoniene, transformate în instrument de expansiune a noilor idei.
Principatele Române si Transilvania, desi aflate într-un spatiu de dominatie externa a unor imperii absolutiste: Austria, Turcia si Rusia, sunt si ele prinse de unda de soc a seismului politic si ideologic al Europei occidentale. Desi în Moldova si Tara Româneasca fondul social-economic purtator al liberalismului, burghezia si locuitorii oraselor în general, era slab dezvoltat si constituit din alogeni, negustori si mestesugari care de regula erau supusi ai Curtilor straine, marile schimbari europene nici aici nu ramân fara ecou. Acesta se resimte în rândul unor carturari, dar si al unei parti a boierimii care recepteaza îndeosebi idei luministe si rationaliste, apartinând lui Rousseau, Voltaire, Klopstock, Leibniz, Fénelon, Descartes, Locke etc. Impactul acesta survine atât înainte de revolutia franceza din 1789, cât si dupa data mentionata, contactul în cazul din urma fiind mediat si de emigratia nobiliara care, desi relativ mica si de pe pozitii contestatare, contribuia la impulsionarea spiritului public modern în Moldova si Tara Româneasca. Influenta filozofiei luminilor survenea în cele doua principate si prin intermediul Scolii Ardelene.
Ascensiunea liberalismului era facilitata de institutionalizarea învatamântului public elementar, dar mai ales de dezvoltarea unei intelectualitati de larga orientare europeana. Si daca românii din Austria, prin scolile si universitatile de la Viena îndeosebi frecventate de unii dintre ei, se puneau în contact cu valorile europene de sorginte germana, cei din Moldova si Tara Româneasca, prin elevi si studenti trimisi mai ales în Franta, se aratau animati de aceleasi aspiratii europene.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Liberalismul in Romania in Perioada Interbelica.doc