Lichiditățile internaționale

INTRODUCERE

Relaţiile valutare si financiare internaţionale reprezintă un subsistem al relaţiilor economice internaţionale determinat de procesele economice si monetare pe plan extern , cerute de dezvoltarea economica si sociala interna , realizata pe fondul diviziunii internaţionale a muncii si de participarea statelor la sistemul relaţiilor mondiale.

Activităţile comerciale dau naştere operaţiunilor de plăţi si încasări care se fac cu ajutorul monedei sau prin decontări efectuate de bănci si trezorerii

Relaţiile valutar-finaciare asigura evaluarea bunurilor si serviciilor intrate pe piaţa internaţionala , pe baza unui etalon al preturilor externe ; in prezent acest etalon al preturilor externe (dolarul sau lira sterlina ) sau alte valute convertibile , iar in cazul tarilor legate prin acorduri in cliring , moneda de cliring sau , in anumite situaţii chiar in monedele lor naţionale.

Relaţiile valutar-financiare asigura mişcarea internaţionala a bunurilor si executarea de servicii pentru exterior si nerezidente prin intermediul unor mijloace si instrumente de plata internaţionale si folosirea unor tehnici de ordin valutar-financiare specifice.

Problema lichidităţilor internaţionale s-a ivit curând după declanşarea , in 1929 , a marii crize economice si concomitent cu extinderea etalonului aur-devize.

In timpul celui de-al doilea război mondial sistemul monetar bazat pe etalonul aur-devize , a fost practic abandonat si reconsolidarea lui instituita in anul 1944 nu a dat rezultate scontate.

In relaţiile valutare in perioada postbelica , atât pe plan intern cit si extern s-au succedat o suita de evenimente , care au măcinat sistemul monetar internaţional reconsolidat la Bretton Woods in anul 1944 , cum ar

fi : manifestarea de tendinţe naţionale centrifuge prin reorganizarea si dezvoltarea sistemului internaţional internaţional ; controlul schimburilor valutare , dezvoltarea acordurilor de troc so a decontărilor pe calea cliringului ; escaladarea devalorizărilor neconcertate etc.

Toate aceste evenimente au fost impuse de penuria mijloacelor de lichidităţi internaţionale , a tarilor slăbite de război si mai cu seama a tarilor subdezvoltare ale căror exporturi reduse si necompetitive nu puteau sa le asigure lichiditatatea necesara pentru plata importurilor.

După 1960 , problema lichidităţii a revenit odată cu scăderea masiva a stocurilor de aur ale SUA si dezvoltarea impetuoasă a comerţului mondial.

Nu se cunoaşte îndeajuns natura adevărata a lichidităţilor , conţinutul si amploarea lor si nu este îndeajuns de clara nuci deosebirea care se face intre lichidităţile destinate rezervelor si acelea care sunt destinate ca mijloace de credit si de plăţi.

Rezultatele încercărilor asidue de a se stabili , succesiv , totalul obligaţiilor internaţionale de plata nu sunt încă satisfăcătoare Nici măcar băncile centrale nu-si pot stabili , distinct si exact , suma lichiditatilor internaţionale cărora urmează sa le facă fata intr-o anumita perioada

CAPITOLUL I

Lichidităţile internaţionale : concept , nevoi , structura

1.1. Conceptul de lichiditati internaţionale

Lichidităţile internaţionale nu constituie un concept simplu de definit.

Noţiunea de lichiditati internaţionale se foloseşte in accepţiuni diferite , uneori cu referire la situaţia unui stat , iar alteori cu referire la cea a întregii comunităţi internaţionale