Licitații Internaționale

CAPITOLUL I

LICITAŢII INTERNAŢIONALE

CONCEPT, DEFINITIE ŞI CLASIFICARE

1.1 Definire, scurt istoric

Licitaţiile sunt pieţe de mărfuri cu caracteristici proprii , care funcţionează periodic sau ocazional , după un ansamblu de norme şi concentrează în acelaşi timp şi în acelaşi loc oferta şi cererea de mărfuri 1 . În măsura în care la licitaţii participa firme din două sau mai multe ţări aceste tehnici comerciale devin internaţionale.

Sunt predominate licitaţiile organizate de importator ( de produse ) sau de beneficiarul de investiţii ( lucrări de construcţii , obiective industriale complexe, etc. )

Licitaţiile organizate de exportator, deşi istoriceşte au apărut înaintea celorlalte, acum au un rol secundar în practica comerţului internaţional, fiind organizate mai mult în situaţii fortuite sau accidentale .

Licitaţiile au fost practicate încă din antichitate, evident, într-o formă simplă de către negustorii fenicieni, cartaginezi, greci şi romani, dar s-au dezvoltat abia în secolul al XVI –a în legătură cu descoperirile geografice când cei care aduceau mărfuri de peste mări şi oceane le expuneau în pieţele publice, iniţiind strigări specifice licitaţiilor. După o perioadă oarecum îndelungată, de relativă stagnare , licitaţiile au cunoscut, în a doua jumătate a secolului al XX –a, o revitalizare puternică, mai ales în domeniul comerţului international cu maşini, utilaje, instalaţii şi obiective complexe .

Licitaţiile au apărut pentru prima oară în Olanda în secolul al XVI –a când companiile olandeze aduceau mărfuri rare din colonii şi concentrau concurenţa cumpărătorilor pentru a obţine preţuri maxime .

Licitaţiile au dobândit de asemenea, o pondere relativ însemnată în privatizarea diferitelor întreprinderi publice, proces amplu care caracterizează economia mondială în ultimele două decenii ale secolului XX .

Printre firmele specializate în organizarea licitaţiilor internaţionale se numără: ,,Nederlansche Handels – maatsphy” în Olanda, ,,Hudsons Bay Company“, ,,Sellings or auction brokers “ şi ,,Auctions“ în Anglia.

Licitaţiile sunt pieţe specializate unde se negociază mărfuri sau servicii, pe bază concentrării cererii sau ofertei .

Licitaţiile sunt pieţe de mărfuri care concentrează cererea şi oferta într-o perioada determinată şi într-un anumit loc, oferta fiind prezentată, fie ca o partidă efectivă de mărfuri fie scriptic sub formă de documentaţie .

Licitaţia este o formă de piaţă, o vânzare publică de bunuri (mărfuri) şi servicii, în care cumpărătorii potenţiali oferă câte un preţ pentru bunul pus în vânzare în loc de a-l plătii pe cel afişat .

Scopul licitaţiei este de a selecta acel vânzător care acorda condiţiile cele mai avantajoase şi mai ales preţul cel mai redus (licitaţii de cumpărare) sau acel cumpărător care oferă cele mai bune condiţii şi preţul cel mai ridicat (licitaţie de vânzare). Vânzările sau cumpărările au loc pe bază de strigare. Condiţiile de participare la licitaţie nu sunt codificate pe plan internaţional ci ele sunt formulate de către fiecare ţară organizatoare în parte, în funcţie de legislaţia sa internă . Sunt ţări a căror legislaţie internă nu permite participarea directă la licitaţie ci prin intermediul unor reprezentanţi locali .

Licitaţiile internaţionale sunt forme de comercializare pe piaţa mondială a unor mărfuri specifice, individualizate, în special produse de valoare ridicată, bunuri de echipament, inclusiv obiective economice complexe. Prin natura obiectului tranzacţiilor licitaţiile sunt opuse burselor , unde se comercializează bunuri fungibile .

În afara mărfurilor a căror vânzare este tradiţional tranzacţionată prin licitaţii , exportatorii recurg la această tehnică de comercializare ocazional pentru:

- produsele greu vandabile aflate în antrepozite portuare sau în depozitele consignaţiei ;

- cele ajunse la destinaţie şi refuzate de importatori întrucât nu se încadrează în prevederile clauzelor contractuale :

- cele refuzate datorită avariilor sau deteriorării în timpul transportului ;

- mărfurile care se vând pe cale de execuţie silită de beneficiarul unei creanţe neonorate de exportator , în baza unei hotărâri judecătoreşti . etc.

Licitaţiile au dobândit un rol însemnat în procesul de privatizare îndeosebi în ţările în tranziţie la economia de piaţă.

Licitaţiile ca forme de comercializare prezintă o serie de caracteristici distinctive care le deosebesc de alte tehnici de comercializare , şi anume :

- se desfăşoară pe bază de regulamente proprii şi procedee specifice , care cuprind metode şi norme speciale, cu caracter general sau specific naturii obiectului comercializat, legislaţiei şi reglementarilor care guvernează organizarea lor;

- reduc rolul negocierilor , acestea fiind permise în cazul licitaţiilor de import, numai după deschiderea ofertelor , iar participanţi obligaţi să respecte condiţiile impuse de organizatori ;

- sunt tranzacţii bazate pe concurenţă , având ca principal element concurenţial preţul , atribuirea proprietăţii bunului comercializat sau acceptarea ofertei celei mai avantajoase ( în cadrul livrării de instalaţii sau a executării de obiective complexe ) se face prin acţiunea de adjudecare ;

- de regulă sunt tranzacţii prompte ducând la încheierea operativă a contractelor;

- prin mecanismul lor , licitaţiile oferă premisele pentru afaceri loiale desfăşurate într-un climat de democraţie economică evident doar dacă se respectă regulile de iniţiere , organizare şi derulare specifice acestei tehnici manageriale de afaceri ;

- minimizează cheltuielile de promovare , negociere şi contractare ca urmare a mecanismului specific de organizare a acestor afaceri economice.

Caracteristicile tehnice ale ofertei fiind date în cazul licitaţiilor de export , sau aliniate la condiţiile impuse de cumpărător , în cazul celor de import , principalul element de apreciere îl reprezintă preţul şi condiţiile comerciale ; uneori în prim plan pot apărea şi alte elemente care ţin de condiţiile de plată , de creditare, acordarea unor gratuităţi în ceea ce priveşte know-how-ul etc.

Licitaţiile internaţionale pot fi organizate de firmele producătoare sau de către cele cumpărătoare , de comercianţi , de intermediari , de agenţi sau firme specializate, de regulă cu participarea băncilor care finanţează operaţiunile de comerţ exterior a unor delegaţi oficiali ai camerelor de comerţ , autorităţile judecătoreşti etc. 2