Lituania după Aderare

I. Introducere

Lituania seamana ca forma cu o Africa turtita. Da, stiu ca este un fel ciudat de a începe dar cineva mi-a spus ca ar fi o idee buna (you know who you are).

Indiferent de forma statului, Lituania reprezinta un coltisor european unic, aflat la intersectia mai multor curente culturale: scandinav, est-european, central european si rusesc. În partea de est a teritoriului se gaseste centrul geometric al Europei. Lituania are doar 3,5 milioane de locuitori si o suprafata de 65.000 km patrati.

Lituania se învecineaza cu Polonia, Belarusia, Letonia si Rusia. Capitala tarii este Vilnius. Al doilea oras ca marime este Kaunas, numit si "orasul muzeelor". Limba oficiala este limba lituaniana. Aceasta si letona sunt singurele doua limbi ramase din ramura baltica a limbilor indo-europene. Clima este temperat continentala.

În Evul Mediu Lituania a atins o acoperire maxima, de la Marea Baltica pâna la Marea Neagra. În 1386 monarhul Lituaniei s-a casatorit cu printesa Poloniei si astfel s-a nascut imperiul Polonezo-Lituanian. În secolul XVII Lituania a fost împartita între Austria, Rusia si Prusia.

Vilnius, capitala Lituaniei, are o populatie de 600.000 de locuitori. Este un oras medieval cu arhitectura baroca si gotica. Centrul istoric al orasului este unul dintre cele mai mari din Europa cu o suprafata de 3,6 kilometri patrati. Exista peste 1.500 de cladiri în Centrul Vechi, construite într-o sumedenie de stiluri arhitectonice. De aceea orasul Vilnius este trecut pe Lista Patrimoniului UNESCO. Exista peste 40 de biserici în Vilnius, iar dupa caderea comunismului au rasarit restaurante si hoteluri.

Lituania formeaza un culoar terestru între enclava ruseasca Kaliningrad si teritoriul Rusiei propriu-zise.

Devenita republica independenta în anii 1920 si 1930, Lituania a fost anexata de URSS în 1940 si supusa deportarilor si rusificarii forCate. Ea si-a redeclarat independenCa în 1991, cu putin timp înaintea dezmembrarii Uniunii Sovietice si, imediat dupa castigarea suveranitatii, si-a manifestat dorinta de a adera la Uniunea Europeana.

Dupa capitularea Germaniei, situatia în Europa era dezastruoasa. Criza economica, inflatia galopanta, insuficienta bunurilor de consum alimentar si industrial, lipsa fondurilor de investitii, au obligat statele vest europene sa apeleze la împrumuturi din exterior.

Având în vedere faptul ca Uniunea Sovietica încerca sa-si extinda hegemonia pîna la Atlantic, i-a determinat pe americani sa intervina, acordând tarilor europene fonduri pentru sectorul militar si fonduri pentru reabilitarea economica. Sub aceste forme, Statele Unite au furnizat statelor europene 70% din fondurile destinate reconstructiei. Ajutorul American nu a fost însa acceptat si de statele est-europene. Uniunea Sovietica a refuzat în nume propriu, dar si în numele tarilor aflate sub sfera sa de influenta.