Locul Rețelelor de Calculatoare în Sistemul Informațional al Firmelor din Noua Economie

Capitolul Ι. PROVOCARILE NOII ECONOMII PENTRU FIRMELE DIN ROMANIA

Se spune că societatea spre care ne îndreptam este sau va fi Societatea Informaţională-Societatea Cunoaşterii (SI-SC). Sintagma prin care este desemnată noua societate relevă în mod deosebit mijloacele pe care aceasta se va baza şi progresul lor, ceea ce, la prima vedere, lasă impresia unei denumiri tehniciste, unilaterale. Sintagmele prin care au fost desemnate societăţile de pana acum conţin câte un cuvânt-cheie care sintetizează o gamă de stări sociale posibile pe care oamenii, individual şi/sau în grup, se situează în mod inevitabil, în funcţie de anumite condiţii, constituind o structură economico-socială caracteristică. Evident, nu s-a găsit înca cuvantul-cheie prin care să se poată releva ceea ce este sau va fi fundamental sub aspect economic şi social pentru noua societate.

1.1 Caracteristicile generale ale „Noii economii“(contextul apariţiei noii economii, globalizare etc.)

Din diferite motive noua economie se identifică, in limbajul curent, cu economia bazată pe internet, şi de aceea mai este numită "digital economy", "network economy" sau "e-economy".

Dar noua economie nu este numai economia internet sau a companiilor dot-com.

Noua economie reprezintă o sinteză complexă între economia digitală (internet + bunuri şi servicii digitale + noi modele de afaceri + noi moduri de muncă) + globalizare + inovare + dezvoltare durabilă.

Conceptele de bază ale noii economii sunt următoarele:

• dezvoltarea accelerată a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;

• apariţia unor noi activităţi efectuate de la distanţă;

• activităţile existente sunt realizate mai repede, mai performant şi la un cost mai scăzut;

• apariţia unor noi sectoare economice cu o creştere impresionantă;

• amploarea activităţilor imateriale şi a proceselor de învăţare;

• inovarea şi competiţia constituie motorul dezvoltării;

• schimbări structurale rapide şi profunde la nivel macroeconomic, microeconomic;

• caracterul global al schimbărilor tehnologice şi al activităţilor economice;

• echilibrarea activităţilor între nivelurile local, regional şi global.

Procesele principale care au loc în noua economie sunt urmatoarele:

- dezvoltarea accelerată a comunicaţiilor avansate;

- "explozia" internet;

- dezvoltarea comertului electronic;

- apariţia unor noi modele de realizare a afacerilor şi restructurarea / re-ingineria firmelor;

- promovarea de noi reguli şi forme de organizare, bazate pe inovare;

- extinderea formelor de activitate şi de muncă la distantă.

Trei principii definitorii:

• acces (şi raspuns) instantaneu;

• servicii personalizate;

• prezenta simultană în mai multe locuri.

Noua economie marchează o transformare fundamentală în istoria dezvoltarii societăţii omeneşti, şi se estimează că durata tranziţiei de la societatea industrială la societatea globală reţelizată bazată pe cunostinte, va fi intre 20 şi 30 ani.

În linii mari, caracteristicile generale asociate noii economii se pot sintetiza astfel: noua economie se bazează pe noile tehnologii digitale. În acest nou tip de economie se urmăreste exploatarea maximă a potenţialului produselor şi serviciilor bazate pe informaţie. De aceea, cea mai vizibilă fată a noilor tehnologii o constituie tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. .Totodată, noua economie se bazează pe cunoaştere. De altfel, noii economii îi corespunde un nou tip de societate, denumită sugestiv, Societatea Informaţională – Societatea Cunoaşterii.

Produsele realizate în noua economie au o noua proprietate, în speţă cunoştintele. Valoarea lor este dată de faţa logica şi nu de cea fizică, cu referire directă la materialele pe care le conţin. Aceste noi tipuri de produse, bazate pe miniaturizarea componentelor materiale si dematerializarea producţiei, au o valoare adaugată mult mai mare. Prin urmare, cele mai importante “materii prime” ale noii economii sunt cunoştintele şi capacitatea inovativa. De asemenea, noua economie se bazează pe inovare. Într-o astfel de economie, logica economica uzuală, bazată pe cifra de afaceri şi profit, este gradual înlocuită de o logică nouă, bazată pe potenţialul de dezvoltare (inovare) al firmelor, tehnologiilor, produselor şi muncii. Noua economie se bazează pe invatare. Viteza de innoire tehnologică şi cerinţele competitivităţii necesită o actualizare continua a cunostinţelor şi adoptarea noului concept de formare continuă. Se pot afirma urmatoarele: din punct de vedere al procesului tehnologic, ne “invechim” la fiecare cinci ani şi avem nevoie de reinstruire; 80% din tehnologia existentă va fi inlocuită în urmatoarea decada; media de viată a aptitudinilor (abilităţilor) unui lucrator (angajat) este de 3 ani şi jumătate.

Noua economie, în toate manifestările ei, schimbă tipul cerinţelor pentru numeroase ocupaţii şi pentru pregătirea de bază în diferite locuri de muncă. Noile tehnologii ale informaţiilor şi comunicaţiilor oferă noi forme de educaţie şi instruire cum ar fi instruirea la distanţă, universitatea virtuală ori e-learning-ul. .

Noua economie este o economie globală. Dezvoltarea tehnologiei informaţionale şi de comunicaţii, transformă economia într-o economie globală. Pe masură ce fuziunea intre comunicaţii şi calculatoare devine completă, se creează ciber–spatiul global, un spaţiu virtual în care se “tele”-lucrează, se “tele” -cumpară, se “tele”-invaţă, iar corespondenţa se face prin e-mail.