Locul și Rolul BNR în Cadrul Sistemului Bancar din România

Sistemul bancar reprezintă ansamblul de bănci diferit organizat in jurul şi sub conducerea Băncii Centrale în vederea coordonării operaţiunilor de scont si rescont de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare.

Sistemul bancar include banca centrală, toate băncile comerciale, băncile de afaceri, de depozit, de credit, industriale, agricole si alte instituţii de credit existente într-o ţară, diferenţiate prin atribuţiile şi particularităţile funcţionarii lor prin prerogativele conferite prin lege.

Sistemul bancar din România s-a constituit odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a României (1880). Apoi au apărut bănci mari si mijlocii având capitaluri importante si posibilităţile de obţinere a creditelor, atât de la B.N.R, cât şi de la mari bănci din străinătate.

Conform legii nr 312/2004 privind Statutul BNR, Banca Nationala a Romaniei este Banca Centrala a Romaniei, avand personalitate juridica;este o institutie publica independenta,cu sediul central in municipiul Bucuresti si poate avea sucursale sau agentii atat in municipiul Bucuresti cat si in alte localitati din tara.

Obiectivul principal al Bancii Nationale a Romaniei este asigurarea si mentinerea preturilor.

ISTORIC BNR

O bancă naţională se înalţă acolo unde se întâlnesc economicul, politicul şi socialul, cultura şi mentalitatea colectivă, interesul general şi cel particular, demnitatea naţională şi deschiderea internaţională. Ea trebuie să aspire crizele şi neîncrederea şi să respire soluţii şi încredere, căci dacă "timpul face bani în bănci, şi băncile fac profit", tot el construieşte identitatea, inclusiv aceea instituţională. La cinci sferturi de veac de la înfiinţare, istoria BNR se confundă cu destinul naţional.

Înfiinţarea "Băncii de scompt şi circulaţiune"

În Parlament, după serioase dezbateri, la sfârşitul lunii martie 1880, a fost votată Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scompt şi circulaţiune Promulgată de principele Carol I, la 11 aprilie 1880, Legea a fost publicată în "Monitorul oficial", nr. 90 din 17 aprilie 1880.

Banca Naţională a României era o societate anonimă cu un capital social românesc de 30.000.000 lei (24.000 acţiuni) şi avea privilegiul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător.

Prin Decretul nr. 1595/1880, publicat în "Monitorul oficial", nr. 115 din 23 mai 1880, şi republicat în "Monitorul oficial", nr. 117 din 25 mai 1880, principele Carol I a promulgat Statutele BNR.

La 28 noiembrie 1880, au fost puse în circulaţie primele bancnote ale BNR. Acestea erau vechile bilete ipotecare, emise în baza legii din iunie 1877. Ele au fost transformate în bancnote, prin aplicarea unui supratipar, în culoare galbenă sau neagră, care conţinea titulatura băncii (Banca Naţională a României), data (9 septembrie 1880), semnătura guvernatorului (I. I. Câmpineanu), a casierului (D. Bilcescu) şi a cenzorului (S. Ioanide).

Perioada 1880-1918

Din perspectiva duratei lungi, istoria unei instituţii devine relevantă dacă gesturile sale au avut greutate în viaţa comunităţii care a creat-o. Prin urmare, vechimea trebuie dublată de permanenta asumare a rolului de agent al stimulării progresului, de voce a afirmării identităţii naţionale şi de memorizarea acestor dimensiuni. Instituţie autonomă, Banca Naţională şi-a asumat şi îndeplinit aceste exigenţe, având un rol creator în finanţele şi economia României, atunci când pe fondul unor realizări politice majore, precum obţinerea independenţei şi proclamarea regatului, societatea românească se afla în plin proces de modernizare.

Cele aproape trei decenii din istoria BNR, situate între înfiinţare şi sfârşitul Primului Război Mondial, au stat sub semnul multor elemente de continuitate, dar instituţia a traversat şi câteva momente de provocări majore, precum: trecerea de la bimetalism la monometalism (1890), retragerea statului dintre acţionari (1900), izbucnirea primului război mondial (1914). Prin impactul pe care l-au avut în activitatea BNR, aceşti ani nu reprezintă doar simple repere cronologice, ci permit decuparea unor secvenţe de timp relativ autonome, prin conservarea fizionomiei tipurilor de activităţi ale Băncii şi, totodată, prin expansiunea plajei de rezultate obţinute de instituţie.

Deceniul bimetalist (1880-1890)

Între normalitate şi crize

În acest deceniu, s-au pus bazele normalităţii în activitatea Băncii Naţionale, chiar dacă mediul economic instabil, sistemul monetar aflat în organizare, greutăţile legate de formarea personalului de specialitate şi de înzestrarea tehnică au afectat în proporţii diferite cursivitatea funcţionării institutului român de emisiune. Conduita BNR a fost influenţată atât de criza anilor 1883-1884, cât şi de recolta abundentă din 1888. Recoltele slabe ale anului 1883 au determinat deficitul balanţei comerciale, excedentul importului atingând cote maxime, în condiţiile unui export redus.

Emisiunea.Potrivit Legii de înfiinţare, principala operaţiune a BNR era emisiunea, al cărei privilegiu îl deţinea pentru 20 de ani. Conform art. 12 din Legea de înfiinţare, acoperirea legală a emisiunii era o treime din suma biletelor emise. Caracteristic pentru această perioadă a fost faptul că la baza bancnotei se găsea mult argint, puţin aur şi biletele ipotecare garantate cu domeniile statului.