Locul turismului în economia Elveției

I. GENERALITATI

Denumirea oficiala: Confederatia Elvetiana

Suprafata: 41.290 km2

Populatia: 7.489.000 locuitori

Structura administrativa: 26 de cantoane

Capitala: Berna, 344.000 locuitori (2001) aglomeratie urbana

Limbi nationale: germana (63.7 %), franceza (18 %). italiana (10 %), retoromana (1 %)

In Elvetia francofona se vorbesc 12 dialecte, iar in cea germanofona 16 dialecte. Din anul 1945, limba comuna, un fel de “germana elvetiana”, capata o importanta tot mai mare.

Moneda: 1 franc elvetian = 100 centime

Religia: catolici (42 %), protestanti (35.3 %), musulmani (4.3 %) si ortodocsi (1.8 %), everi, restul se declara fara apartenenta religioasa

Sarbatoarea nationala: 1 august (aniversarea crearii Confederatiei Elvetiene 1291)

Forma de guvernamant: republica federala

II. POPULATIA SI DEMOGRAFIA

Primii locuitori au fost neoliticii, care locuiau in aseazari lacustre. Radacinile etnice ale poporului elevtian pot fi gasite incepand cu asezarea celtilor in platoul central si cu popoulatia alpine a ilirilor (neam dinaric) in vaile Rhin-ului si Innului. Ca rezultat al invaziilor si migratiilor, s-au alaturat mai tarziu popoare mediteraneene si germanice.

Compozitia etnica a populatiei Elvetiei este determinata de catre principalele comunitati lingvistice: germani, francezi, italieni si reto-romani. Mai putin de 10 % din populatie este alcatuita din alte grupuri entice, ca spanioli, portughezi si turci.

Sporul natural (0.1 % pe an, in prezent) a scazut continuu din 1960 cand era 1.1 %. Numarul mare de straini care traiesc aici (aproximativ 15 %) afecteaza mult statisticile demografice.

Orasele cu mai mult de 10.000 de locuitori incorporeaza 75 % din populatie. Cele mai mari orase – Zürich, Basel, Geneva, Berna si Lausanne – contin o treime din populatie Elvetiei.

III. LIMBA SI RELIGIA

In ciuda diferentierii in germani, francezi si italieni – facuta in mod conventional cand se vorbeste despre elvetieni – acestia afirma ca diferentierea este de limba, si nu de constiinta etnica. In prezent, 64 % din locuitorii Elvetiei vorbesc un dialect german numit schweizertutsch, 19 % vorbesc franceza (mai ales in cantoanele Fribourg, Jura, Vaud, Valais, Neuchatel si Geneva), 8 % italiana (limba predominanta in Ticino), 1 % romansa / reto-romana (in cantonul Graubunden), iar restul alte limbi.

In ceea ce priveste religia, Elvetia este divizata in doua blocuri religioase: catolicii (47.6 %) concentrati in Elvetia reto-romana si organizati in sase diocese si Federatia Bisericilor protestante (44.3 %) care grupeaza calvinistii, zwinglienii si cativa lutherani, in special in Elvetia germana. Comunitatea israelita numara 20.000 persoane.

IV. EDUCATIA SI SANATATEA

Conform Constitutiei, educatia este gratuita si obligatorie noua ani, dar cei mai multi copii elvetieni fac cel putin 12 clase. Doua universitati federale de tehnologie (Zürich, Lausanne) si alte sapte universitati cantonale ofera pregatire postsecundara. De asemenea, in Elvetia exista multe scoli private extrem de performante.

Referitor la domeniul sanatatii, se poate spune ca standardele elvetiene de sanatate sunt printre cele mei inalte din lume. Inca din 1911 se afla in vigoare legea referitoare la “asigurarea de sanatate” (medical insurance). Speranta de viata in Elvetia atinge un nivel ridicat, egalat doar de tarile scandinave.

V. MEDIUL ECONOMIC

Elvetia este exemplul perfect de natiune care si-a depasit lipsa resurselor naturale, bazandu-si dezvoltarea economica pe cunostinte, organizare, eficienta si perseverenta. Mai mult de o patrime din teritoriul tarii este neproductiv. O jumatate este fie impadurit, fie pasune nearabila. Exceptand potentialul hidroenergetic, nu exista resurse energetice sau minerale exploatabile.

1. INDUSTRIA

Cu toate acestea, Elvetia este una dintre cele mai industrializate tari ale lumii, inca din sec. XIX. Tiparirea, grafica, fieraria, construirea de unelte si mecanisme, ceasornicaria, dulgheria si constructiile erau practicate in orasele Elvetiei medievale. Odata cu transformarea energiei apei in energie electrica, in sec. XIX a inceput productia masiva a textilelor, bazata pe dezvoltarea simultana a fabricilor ce produceau masini, unelte si chimicale (vopsele). Industria participa cu aproximativ 40 % la PNB-ul Elvetiei, din care industria prelucratoare furnizeaza 26 % din PNB. Aceasta este concentrata (cu exceptia industriei electrice) in Jura si Mitteland si este orientata spre productia de masini, aparate de precizie si ceasuri. Ocupa locul II pe plan mondial la productia artizanala si de masini electrice. Se evidentiaza in farmaceutica si textile, concentrate in Basel. Industria de ceasuri este concentrata in Geneva si Jura.

2. AGRICULTURA SI SILVICULTURA

Agricultura, intensiva si mecanizata, asigura mai mult de jumatate din necesarul de produse vegetale si aproape in intregime pe acela de produse animaliere. Valoarea produselor de ferma se ridica la jumatate din exportul agricol al tarii. Mai mult de jumatate din recolte sunt grane, iar acolo unde clima permite se cultiva vita de vie, fructe si vegetale irigate. Industria forestiera acopera cea mai mare parte din cererea interna, avand in vedere suprafata acoperita de paduri.

3. TRANSPORTURILE

Infrastructura de transporturi a Elvetiei este considerata impecabila. Sistemul de cai ferate (aflat in proprietatea statului) acopera 5000 km, transportul feroviar fiind aproape complet electrificat. Din cele patru magistrale care leaga Italia de restul Europei, doua trec prin Alpii elvetieni. Acest lucru este posibil datorita construirii intre 1872 si 1911 a tunelurilor St. Gottard, Arlberg, Simplon si Lotschberg.