Management financiar internațional

Introducere

Asistăm astazi, la un proces complex de integrare şi globalizare economică şi financiară. Evoluţia schimburilor economice internaţionale şi a cooperării, politicile industriale şi de investiţii, deschiderea spaţiilor comerciale naţionale şi liberalizarea mişcărilor de capital au generat tendinta de globalizare în domeniul relaţiilor valutar-financiareinternaţionale. Din punct de vedere economic globalizarea înseamnă accentuarea integrării economiilor naţionale, adâncirea relaţiilor economice şi extinderea fluxurilor comerciale şi financiare internaţionale. Globalizarea determină schimbări în structurile concurente, presupune amplificarea iniţiativei private şi a răspunderii în administrarea resurselor în valută. Procesul de globalizare economică creează noi provocări pentru toate ţările, mai ales prin circulaţia liberă a capitalurilor. În contextul globalizării, provocările la adresa stabilităţii macroeconomice sunt mult mai numeroase, fiind generate de creşterea deschiderii economiilor, de liberalizarea financiară şi de sporirea complexităţii pieţelor şi a produselor financiare. Stabilitatea financiară a devenit o componentă extrem de importantă a stabilităţii macroeconomice, întrucât fluxurile de capital exploatează vulnerabilităţile sistemului financiar pentru a sancţiona cu promptitudine erorile sau inconsistenţele din politica economică.

Globalizarea în domeniul relaţiilor financiare internaţionale se reflectă prin creşterea fluxurilor internaţionale de capital şi prin modificările profunde în structura mecanismelor de pe pieţele financiare.

Deschiderea spre exterior a pieţelor financiare naţionale, precum şi modificările din unele compartimente au contribuit la extinderea operaţiilor pe pieţele financiare. Înlăturarea delimitărilor dintre activităţile băncilor comerciale şi cele ale băncilor de investiţii, a determinat universalizarea operaţiunilor bancare şi financiare.

Crearea unor instrumente noi în domeniul financiar a influenţat pieţele financiare internaţionale. Instrumentele financiare au devenit alături de instrumentele de politică monetară mecanisme de influenţare a operaţiilor pe pieţele financiare internaţionale.

Mijloacele moderne de prelucrare a datelor şi tehnicile de transmitere a informaţiilor au favorizat globalizarea în domeniul relaţiilor valutar-financiare internaţionale.

Dimensiunile operaţiilor de pe pieţele valutare şi financiare au fost determinate de standardizarea financiară, de diversificarea plasamentelor şi de tehnicile de acoperire a riscurilor.

În contextul extinderii şi diversificării operaţiilor în centrele financiare tradiţionale (Londra, New York, Paris, Frankfurt) se remarcă dezvoltarea spectaculoasă a pieţelor financiare japoneze şi a centrelor financiare din Singapore şi Hong Kong. Pieţele valutare, bursele de valori, pieţele derivate au devenit compartimente ale pieţelor globale. Globalizarea stimulează dezvoltarea fluxurilor financiare internaţionale, reducerea costului tranzacţiilor, conexiunea pieţelor financiare, diversificarea riscurilor din relaţiile economiceinternaţionale.

Prin intermediul pieţelor globale se măresc şansele de acces la resurse financiare de pe pieţe mai puternice, la tehnologie, la importuri şi exporturi. Participarea pe pieţele globale necesită politici raţionale de valorificare şi sprijinire a ţărilor sărace de către comunitateainternaţională.

Globalizarea a imprimat pieţelor pe lângă capacitatea de a atrage şi dirija fonduri importante şi pe aceea de a oferi instrumente de prevenire şi atenuare a riscurilor din relaţiileeconomiceinternaţionale.

În acelaşi timp globalizarea a determinat mutaţii în structura riscurilor din relaţiile economiceinternaţionale.

Riscul „sistemic” ce rezultă din funcţionarea sistemului financiar internaţional nu mai poate fi gestionat individual. Procesul de globalizare în cadrul relaţiilor valutar-financiare internaţionale poate să genereze efecte negative datorită volatilităţii cursurilor şi interconectării pieţelor. Efectele negative ale unor fenomene ce se manifestă pe pieţele valutare şi financiare se propagă rapid în alte domenii ale economiei sau în alte state.

Globalizarea a expus la risc economiile ţărilor dezvoltate, cât şi pe cele ale ţărilor emergente, dar a oferit prin fluxurile financiare premize de realizare a creşterii economice. Crizele economice complexe au fost determinate pe de o parte de influenţele politicilor naţionale şi, pe de altă parte, de mecanismele sistemului financiar internaţional.

Cuprins

Portofoliul de fata cuprinde analiza financiara a 10 companii multinationale cotate pe piata de capital. In general scopul unei companii multinationale cotate pe piaţa de capital este acela de a maximiza bogăţia acţionarilor (shareholers). Anumite companii multinationale, care au ca şi acţionar majoritar statul/guvernul, caută să fie cotate pentru a atrage resurse financiare. Ele trebuie să demonstreze, o dată în plus, prin rapoartele şi situaţiile financiare anuale, că maximizează valoarea acţionarilor (în cazul de faţă statul/guvernul) la fel ca si o companie privată.

Analiza companiilor va cuprinde următorii indicatori/rate pentru anul financiar

2010: ROS; ROA, ROE, Rata lichidităţii, pe baza carora la sfarsit se vor interpreta rezultatele. Unde:

Sales

ROS= rentabilitatea vânzărilor

Total Assets

Net income

ROA= rentabilitatea activelor

Total Assets

` Net income

ROE= rentabilitatea capitalurilor

Stockholder s equity

De asemenea se va calcula riscul de faliment cu ajutorul functiei Alman pentru fiecare din cele 10 companii alese la punctul A in perioada 2007-2010.

Z = 1,2x1 + 1,4x2 + 3,3x3 + 0,6x4 + x5