Management hotelier în caz de criză economică - Studiu de caz pe hoteluri din Sharm El-Sheikh și Hurghada (Egipt)

1. Introducere

Criza economică globală din 2008 a avut un impact major asupra industriilor multor țări dezvoltate sau în curs de dezvoltare. Scăderea vertigionoasă a cererii pentru industria turistică a influențat semnificativ economia. Admițând faptul că o criză este o situație neprevăzută și/sau bruscă care duce la necesitatea de a face o schimbare fundamentală în cadrul practicilor organizaționale, subliniem că industria turismului și a ospitalității este expusă la numeroase riscuri și se confruntă cu multe provocări și turbulențe ca urmare a recesiunilor, inflațiilor, creșterii costurilor și/sau a altor cauze ale crizelor economice, acestea fiind reflectate într-o rată ridicată de eșec al afacerii.

În timpul provocărilor economice, clienții și firmele își reduc cheltuielile cu călătoriile, ceea ce influențează negativ volumul afacerilor. Mulți operatori hotelieri se luptă să gestioneze scăderea cererii și modul în care pot răspunde cel mai bine la presiunea de reducere a tarifelor, determinând hotelurile să-și reconsidere nu numai prețurile, dar și nivelul standardului oferit clienților.

În cazul Egiptului, criza a rezultat în consecințe negative puternice asupra Produsului Intern Brut (PIB), care a scăzut cu 3,2%, datoriile externe au crescut și s-au produs reduceri semnificative ale salariilor angajaților din toate sectoarele, în special a celor din industria ospitalității, unde a crescut și rata șomajului.

Turismul este considerat unul dintre cei mai importanți piloni ai economiei Egiptului. Conform estimărilor oficiale raportate de Banca Mondială (2017), sosirile de turiști internaționali au atins apogeul în 2010, reprezentând 14 milioane de turiști cu încasări internaționale din turism de 13,6 miliarde de dolari SUA pentru același an. Cu toate acestea, aceste cifre au fost reduse semnificativ în anii următori, în care numărul turiștilor a atins 9,6 milioane în 2014, cu o reducere de 30% față de 2010. În plus, încasările din turismul internațional au reprezentat 7,9 miliarde de dolari SUA în 2014. Egiptul a pierdut aproximativ 5,7 miliarde de dolari ca urmare a turbulențelor politice și economice.

În 2015 Pappas a dezvăluit că acțiunile implementate de companii pentru a face față crizei se încadrează în patru categorii: strategii de marketing, costuri de producție, inovație de marketing și marketing IT. Utilizarea acestor factori de către companii a variat și a fost influențat în mare măsură de categoria de cazare și de tipul geografic. Cercetările anterioare au arătat că studiul măsurilor gestionării crizei, în special în sectorul hotelier, rămâne insuficient explorat.

2. Obiectivele cercetării

Această cercetare se concentrează pe Sharm El-Sheikh și Hurghada, deoarece procentele de ocupare a hotelurilor din aceste zone au scăzut și multe hoteluri au fost închise. În 2013, peste 86 de hoteluri au fost închise ceea a ce a generat scăderea investițiilor străine, rata ridicată a datoriei, deficit bugetar, rata crescută a șomajului, sărăcie ridicată și nivel de trai scăzut. Egipt a suferit o scădere accentuată a veniturilor naționale și a câștigurilor în valută străină ca urmare a perioadelor de scădere a cererii pentru industria turistică și hotelieră. Instabilitatea politică și economică au redus atracția turiștii internaționali și au limitează încasările și, prin urmare, fondurile disponibile pentru investiții.

În timpul Primăverii Arabe din 2011, nivelurile de ocupare au scăzut cu 30% în Cairo, stațiunile Sharm El-Sheikh și Hurghada fiind, de asemenea, puternic afectate. Turbulențele politice au condus la o scădere a sosirilor de turiști cu aproape o treime, de la 14 milioane în 2011 la 9,5 milioane în 2015. WEF a arătat că Egiptul se află pe locul 83 din 141 de țări în clasamentul global și pe locul 10 în Orientul Mijlociu și Africa de Nord pe lista destinațiilor atractive din lume. Industria turismului contribuie la PIB-ul egiptean cu 5,7% din PIB-ul total și angajează 5,1% din totalul locurilor de muncă.

Inflația se referă la o creștere semnificativă a prețurilor bunurilor și serviciilor pe o perioadă de timp însoțită de un nivel ridicat al șomajului ceea ce influențează extinderea afacerilor și puterea de cumpărare a clienților, deoarece bunurile și serviciile costă mai mult decât oricând. Inflația poate avea loc ca urmare a multor factori, printre aceștia: costul crescut al producției, creșterea datoriilor și costurile mai mari ale energiei. Rata inflației în Egipt a crescut din 2012 de la 7,11% la 10,35% în 2015 (Banca Mondială, 2017). Nivelul șomajului a ajuns la 9% în 2010 și această cifră a crescut treptat la 13,2% în 2014. Într-un mediu în care inflația devine un caz predominant, oamenii tind să economisească bani mai mult decât făceau înainte și să reducă cheltuielile sau să cheltuiască mai puțin pe călătorii. Turiștii și-au adaptat comportamentele la aceste noi circumstanțe. Au început să aleagă hoteluri de calitate inferioară și/sau cele care oferă prețuri reduse și să își reducă cheltuielile în timpul vacanțelor, rezultând în reducerea semnificativă a puterii de cumpărare a clienților.