Managementul constituirii și gestionării depozitelor bancare

1. Depozitele bancare – principalele operațiuni pasive de constituire a surselor de creditare

În contextul actual, locul şi rolul băncilor din economie este corelat cu calitatea acestora de intermediar principal în relaţia dintre economii și investiţii. În ultimii ani au început tot mai mult să se dezvolte depozitele bancare, cu toate formele ale acestora, cu ajutorul cărora băncile au obținut câștiguri suplimentare, fiind nişte operaţiuni aducătoare de profit atît pentru banca, cît şi pentru client.

În economia de piaţă contemporană, băncile și sistemul bancar în totalitatea sa îndeplinesc rolul de mobilizare, de atragere și de concentrare a economiilor tuturor participanților la sistemul financiar şi de direcționare a acestora, ulterior, prin procesul de acordare a creditelor, dând astfel naștere la o serie de investiţii eficiente

Operaţiunile de bază ale băncilor comerciale sunt reprezentate de constituirea de depozite şi utilizarea lor în scopul acordării de credite agenților economici. Aceste instituții bancare sunt organizate ca societăţi comerciale şi au ca scop principal obţinerea de profit

Astfel, băncile comerciale au un rol active de intermediar nu numai între agenţii care nu fac parte din sistemul bancar, ci au un rol evident în utilizarea capitalului, în mobilizarea de resurse şi distribuirea de credite ulterior la cei care solicit aceste credite. Așadar, banca în sine, ca și entitate economic, acționează ca un intermediar între verigile sistemului bancar în ansamblul său.

1.1. Aspecte teoretice privind depozitele bancare. Tipologie

Constituirea, păstrarea şi utilizarea depozitelor bancare se concretizează în una din cele mai importante funcţii ale unei bănci. Păstrarea în siguranță și fructificarea disponibilităţilor băneşti ale populației și celorlalți agenți de pe piață reprezintă funcţia primordială a băncilor. Pentru îndeplinirea acestei funcții, exisță o conexiune aparte între persoanele fizice şi juridice, pe de o parte, şi bănci, pe de altă parte.

Această conexiune prevede că partea non-bancară, care dispune de anumite resurse, cedează funcția de gestionare a lichidităților sale sau încredinţează efectuarea operaţiunilor legate de gestuinea disponibilităţilor monetare băncii, fără a-și pierde dreptul de proprietate asupra banilor aflați spre depozitare la banca comercială respectivă

Principale funcţii ale băncilor comerciale cuprind, astfel, cele două laturi ale intermedierii, relevate în figura de mai jos.

Figura nr. 1.1. Funcțiile băncilor comerciale

Sursa: prelucrare proprie după www.kmarket.ro.

După cum se poate observa din figura de mai sus, la baza operațiunilor bancare stau resursele financiare, care fie sunt mobilizate, fie sunt distribuite sub formă de credite altor clienți bancari. De asemenea, se poate observa faptul că există o strânsă relație de interdependență între aceste două procese, deoarece resursele distribuite sunt, majoritatea, dintre cele mobilizate anterior.

Deosebim două categorii de resurse bancare, relevate în figura de mai jos.

Figura nr. 1.2. Categorii de resurse bancare, elemente ale pasivului bancar

Sursa: prelucrare proprie după Grigoriţă Cornelia “Activitatea bancară”, Ediţia a II-a revăzută şi completată, 2005, p.165.

Conform acestei scheme resursele băncilor sunt constituite din resurse proprii şi resurse atrase. În funcţie de caracteristicile lor, această a doua categorie de resurse pot fi, la rândul lor, de mai multe tipuri :

resurse depozit – sunt acele resurse care pot exista în portofoliul băncii, și care cuprind: depozitele persoanelor fizice şi juridice; certificate de depozit; depozite ale instituţiilor financiare internaţionale; depozitele corespondente ale altor bănci. Pe lângă acestea, mai există conturile de disponibilităţi ale agenţilor economici, ale persoanelor fizice, ale instituţiilor financiare şi publice, ale băncilor şi Trezoreriei statului;