Managementul procesării și conservării producției agricole

Capitolul I

Concepte de baza ale managementului productiei agroalimentare

Orice unitate de producţie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale şi servicii care se realizează prin desfăşurarea unor procese de producţie.

Conţinutul activităţii de producţie are un caracter complex şi cuprinde atat activităţi de fabricaţie propriu-zise cat şi activităţi de laborator, de cercetare şi asimilare în fabricaţie a noilor produse etc.

Fabricaţia este o activitate de producţie care transformă materiile prime în produse finite de un nivel calitativ cat mai ridicat şi cu costuri cat mai reduse.

Procesul de producţie este format din:

- procesul tehnologic;

- procesul de muncă.

1.1 . Locul si rolul industriei alimentare in economia tarii noastre

Industria alimentara

Aceasta ramura este strans legata de agricultura si participa nemijlocit la ridicarea nivelului de trai al populatiei. Materiile prime ale industriei alimentare sunt de origine vegetala (grau, orz, orez, floarea-soarelui, sfecla de zahar, trestie de zahar etc.), animala (carne, lapte, oua etc.) si minerala (sarea). Este foarte variata si prezenta pe aproape întreg globul. Are o pondere destul de mare în productia industriala globala (9,5%, locul III) (A.P. Gorkin, 2008). De regula, activitatea ei poarta, în mare masura, un caracter sezonier, deoarece este legata de recoltarea produselor agricole industrializabile.

Industria alimentara se împarte în doua grupe de subramuri: industrii primare si industrii secundare. Industriile primare fabrica semiproduse (faina, pudra de cacao, carne congelata, lapte praf, unt etc.), utilizate mai apoi de subramurile industriilor secundare la confectionarea produselor finite, adica a alimentelor de consum. În unele cazuri întreprin¬derile industriale alimentare pot fi mixte, adica fabrica atat produse primare, cat si finale.

In dependenta de materia prima prelucrata si de produsele fabricate industria ali-mentara se împarte în peste 20 de subramuri, din care mai principale sunt: industria zaharului si produselor zaharoase, industria uleiurilor si grasimilor, industria carnii si produselor din carne, industria laptelui si produselor lactate, industria de prelucrare a pestelui, industria bauturilor alcoolice, industria bauturilor nealcoolice, industria de prelucrare a fructelor si legumelor, industria moraritului si panificatiei, industria produselor de tutungerie, industria produselor gustative, industria concentratelor alimentare, etc.

Industria moraritului si a panificatiei este raspandita în toate tarile lumii, mai ales în cele în care hrana de baza este painea. Unitatile cele mai mari se gasesc în marile regiuni cerealiere, în porturi, unde se importa materie prima si de unde se exporta productia fnita, sau în marile centre urbane care reprezinta zona de consum.

In ultimul deceniu, populaţia României este din ce în ce mai preocupată de calitatea şi securitatea alimentelor. Consumatorii doresc să fie siguri că alimentele pe care le cumpără din magazine sau le consumă în restaurante şi fast-food-uri sunt corespunzătoare din punct de vedere igienic, calitativ şi nutritiv şi sunt produse la un anumit standard. Pe de o parte, evenimente precum boala „vacii nebune” sau dioxina prezentă în alimente au generat îngrijorare şi anxietate în ceea ce priveşte siguranţa produselor agroalimentare, pe de altă parte, consumatorii se concentrează asupra calităţii alimentelor pe care le consumă şi se interesează cum şi unde au fost produse acestea.

Politica privind calitatea produselor agricole şi alimentare este parte componentă a politicii agroalimentare a României şi este elaborată de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, sub forma unor reglementări – hotărâri şi ordonanţe, norme metodologice şi standarde pe produs.

Calitatea produselor agricole poate fi menţinută:

- prin mijloace etice de creare a unui cadru favorabil ideilor despre calitate prin educaţie şi propagandă,

- prin crearea unor organizaţii (fundaţii) naţionale şi zonale de promovare a calităţii,

- prin crearea unui sistem naţional al calităţii, coordonat de sus în jos etc.

In ceea ce priveste Romania, tara noastra a mostenit consecintele dramatice ale abordarii „pasiv-represive” a calitătii care, timp de 25 de ani, a planat asupra produselor agricole si alimentare destinate consumului intern. In economia planificata, caracteristicile politicii calitatii erau urmatoarele: standarde obligatorii, legislatie orientata exclusiv catre controlul de stat al calitatii, existenta si actiunea unui organism represiv specializat, fostul IGSCCP, supranumit „politia calitatii”.

Interesul national primordial al Romaniei trebuie sa fie dezvoltarea unei economii competitive prin calitate, capabila sa faca fata tendintelor actuale ale comertului international – globalizarea si liberalizarea pietelor agroalimentare.

Romania si-a exprimat dorinta de a adera la Uniunea Europeana, organizaţie care a elaborat Politica Europeană de Promovare a Calităţii. Ca membru asociat al UE, Romania trebuie sa elaboreze o politica a calitatii produselor agricole si alimentare complementara politicii comunitare, pentru a putea aplica cele trei principii ale Politicii Agricole Comunitare: unicitatea pietei, preferinta comunitara si finantare comuna.