Managementul Riscului Ratei Dobânzii

Pentru foarte multi oameni cuvantul "risc" are inca un sens colateral negativ. Si totusi, riscurile pot fi reduse si controlate. Managementul riscului este o disciplina unica ce se dezvolta cu viteza si care a devenit un punct important in agenda politica, in mod particular cu privire la inspectia din ce in ce mai fina a pietelor financiare. Interese majore sunt adesea puse in joc. Primele de asigurare si planificarea sunt puse sub presiune, contractele de asigurare devin mai sofisticate, riscurile migreaza, iar tensiunea dintre interesul comercial al fiecarei societati de asigurare si masura in care sunt tratate riscurile ar trebui sa poata fi gestionate.

Orice societate de asigurare se confrunta zilnic cu riscul de piata. Fluctuatiile cursului de schimb valutar, ale dobanzilor, ale preturilor activelor si bunurilor fac ca piata sa fie vulnerabila la pierderi financiare. Ca rezultat, venitul viitor este functie de incertitudinea care defineste lichiditatea si valorile activelor si pasivelor pe piata. In absenta unor valori de piata obiective pentru activele mai putin lichide, cum ar fi terenurile, constructiile sau imprumuturile bancare, riscul de piata nu este usor de evaluat. Mentinerea unor active suficiente care sa acopere rezervele tehnice trebuie facuta tinand cont de nivelul sumelor investite, moneda folosita, durata unei investitii, siguranta si rentabilitatea investitiilor, astfel incat veniturile rezultate sa fie suficiente pentru a produce lichiditatile necesare raspunderilor curente.

Ca parte a evaluarii resurselor financiare a unei societati, trebuie realizate scenarii limita sau teste de senzitivitate in concordanta cu sursele majore de risc identificate, precum si diverse scenarii ale manifestarii riscului de piata, corespunzatoare caracteristicilor portofoliului de active. Aceasta alegere este preferata proiectiilor financiare de tipul "cea mai buna estimare", pentru ca o societate care efectueaza astfel de teste de senzitivitate urmareste performanta unui instrument financiar in momente de criza si poate presupune, de exemplu, existenta urmatoarelor evenimente extreme plauzibile (sau inspirate din scenarii deja petrecute in alte tari):

• Ce se intampla daca rata dobanzii scade cu cel putin x%?

• Ce se intampla daca piata se prabuseste cu mai mult de y% anul acesta?

• Ce se intampla daca jumatate din instrumentele financiare din portofoliu isi termina contractele in al 5-lea an?

• Ce se intampla daca pretul energiei sau petrolul creste cu 100%?

Riscul ratei dobanzii se defineste ca fiind impactul defavorabil privind fluctuatiile in rata dobanzii asupra venitului net al dobanzii si asupra valorii economice a capitalului. Pentru 80% dintre societatile care practica asigurari generale in Romania, dobanda este sursa dominanta de venit (in Romania, in anul 2006, valoarea acestui tip de activ a avut o pondere de 38,4% in total active admise sa reprezinte rezervele tehnice nete la asigurari generale, inregistrand o crestere cu 47,56% in termeni reali fata de anul 2005, si 25% pentru asigurarile de viata). Deci, orice fluctuatie in rata dobanzii poate afecta profitabilitatea si solvabilitatea.

Riscul ratei dobanzii poate afecta:

- venitul net al dobanzii (este dobanda castigata minus dobanda platita de activele/pasivele purtatoare de dobanda);

- valoarea economica a capitalului (ce reprezinta valoarea curenta a activelor minus valoarea curenta a pasivelor plus/minus valoarea curenta a elementelor extra-bilantiere);

- volumul afacerii;

- nivelul primelor;

- riscul de lichiditate.

Riscul de micsorare a castigurilor ce rezulta din fluctuatia dobanzii si a volatilitatii acesteia afecteaza venitul net al dobanzii datorita perioadelor necorelate de expirare a termenelor investitionale a activelor si pasivelor.

In vederea reducerii riscului ratei dobanzii, structura bilantului trebuie gestionata in asa fel incat fluctuatiile din ratele de schimb a activelor si pasivelor sa fie bine corelata pentru a contribui la castiguri chiar si in medii volatile. Tehnicile folosite pentru a masura si monitoriza riscul ratei dobanzii sunt multiple, dar cateva sunt importante: VaR, analiza de tip Gap, simulari si folosirea seriilor Taylor in analize cantitative a sezitivitatii activelor.

Una dintre principalele probleme cu care se confrunta atat investitorii, dar mai ales clientii care se finanteaza prin credite este expunerea la fluctuatiile aparute pe rata dobanzii.

Debitorii urmaresc mai multi factori cheie in momentul stabilirii portofoliului de finantare optim. In perioadele in care ratele dobanzilor ating niveluri minime istorice si curba randamentelor este relativ plata, debitorii trebuie sa tinteasca marirea procentului de indatorare in dobanda fixa si sa extinda termenul imprumutului. Viceversa, cand ratele dobanzilor inregistreaza maxime istorice si curba randamentelor este abrupta, debitorii trebuie sa urmareasca cresterea procentului de indatorare in dobanda variabila si sa reduca termenul imprumutului.

Solutiile utilizate pentru a gestiona riscul de dobanda variaza de la imprumuturi cu dobanda fixa si swap pe rata de dobanda (IRS) la structuri monetare derivate, permitandu-ne sa beneficiem de strategii de acoperire adaptate scopurilor urmarite.

Exista o gama larga de solutii, si anume:

Swap pe Rata Dobanzii

Un SWAP pe rata dobanzii (IRS) reprezinta o tranzactie in care doua contrapartide realizeaza un schimb reciproc de plati de dobanzi, bazat pe acelasi principal, la date fixe, pe intreaga durata de valabilitate a contractului – una dintre contrapartide plateste o rata fixa, iar cealalta o rata variabila (in raport cu o rata a dobanzii de referinta). Contractele IRS pot fi utilizate pentru a transforma tipul de rata a dobanzii (din fixa in variabila si invers) pentru anumite creante si obligatii, obtinandu-se un management mai bun al nevoilor de rata de dobanda, in functie de nivelul acestora la momentul respectiv.