Manipularea Performanțelor Întreprinderii prin Inginerii Contabile Referitoare la Stocuri

I. Evaluarea stocurilor

Evaluarea este procedeul folosit de metoda contabilităţii pentru exprimarea bănească a tuturor existenţelor şi modificărilor elementelor patrimoniului şi reprezintă o opinie sau concluzie emisă pe baza unei analize minuţioase referitoare la natura, calitatea, valoarea sau utilitatea unor anumite proprietăţi imobiliare, exprimată de o persoană imparţială, specializată în analiza şi evaluarea proprietăţilor.

Procesul de evaluare se compune dintr-un set de proceduri coerente şi ordonate, care au ca finalitate estimarea valorii.

Contabilitatea măsoară şi înregistrează în unităţi monetare elementele patrimoniale şi operaţiile care modifică masa patrimoniului. Unitatea monetară se identifică cu banii în funcţia lor de măsură a valorii. Banul este unitatea de masură a valorii economice. Pe aceasta cale se omogenizează masa patrimoniului şi se creează posibilitatea centralizarii şi sistematizării datelor contabile.

În mod concret funcţia banului ca unitate de măsura a valorii se realizează prin semnul monetar propriu fiecărei ţări. În România un asemenea semn este leul.

În baza elementelor prezentate mai sus, evalurea în contabilitate constă în cuantificarea şi exprimarea în unităţi monetare a mărimii elementelor patrimoniale (active, pasive, cheltuieli şi venituri) şi a operaţiilor economice şi financiare cu modificări intervenite în masa patrimoniului.

Prin mijlocirea unităţii monetare, se măsoară şi valoarea elementelor componente ale patrimoniului. În acest scop se ponderează cantitatea de evaluat măsurată în unităţi fizice sau munca cu preţul sau costul unitar: preţul în cazul ieşirilor şi costul în situaţia intrărilor prin achiziţie sau din producţie proprie.

Evaluarea contabilă presupune măsurarea adecvată a realităţii actelor şi faptelor privind existenţa, mişcarea şi transmiterea resurselor. Evaluarea contabilă este un act complex, în care, finalitatea este dată de legătura dintre obiect, scop, mijloace. Scopul şi mijloacele trebuie să satisfacă eficient şi competent interesul de fundamentare a deciziei ce obiectează adevărul.

Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor care intervin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare (mărfuri) sau la terminarea procesului de producţie (produse finite), fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizări.

Stocurile fac parte din categoria activelor circulante şi se clasifică ca active circulante atunci când sunt achiziţionate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului. Acestea sunt definite ca active circulante materiale, deci mijloace economice destinate consumului sau vânzării. Caracteristica stocurilor este că se consumă de la prima utilizare, transmiţându-şi integral valoarea asupra produselor realizate.

Din punct de vedere financiar, sunt componente ale activului patrimoniului.

Stocurile se clasifică după mai multe criterii:

● după apartenenţa la patrimoniu:

- stocuri ce aparţin societăţii comerciale şi care, fie se găsesc în incinta acesteia, fie se găsesc temporar la terţi, fiind date spre prelucrare sau în păstrare ( custodie);

- stocuri ce nu aparţin societăţii comerciale, dar care se găsesc în incinta acesteia aduse de către terţi pentru prelucrare sau în custodie.

● după provenienţa lor:

- stocuri cumpărate, provenite din achiziţii de la terţi;

- stocuri fabricate, provenite din producţie proprie.

Stocurile sunt active circulante:

(a) „deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii”;

(b) „în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii sau”

(c) „sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii”.

În cadrul stocurilor se cuprind:

- mărfurile, mai exact bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

- materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată.