Marea Criză Economică și Actuala Criză Economică

CAPITOLUL 1 - Termenul de „criză”, forme şi caracteristici

În primul rând ar trebui să definim ce este aceea o criză. Trebuie spus că în evoluţia noastră crizele pot fi definite ca fiind situaţii caracterizate de o instabilitate pronunţată, sunt deci însoţite de o volatilitate şi de o incertitudine în creştere. În situaţii de criză (orice formă ar îmbrăca ea) ne aflăm într-o permanentă stare de nelinişte şi de nesiguranţă legată de viitor, teamă sau chiar panică. Instinctul nostru de apărare şi de conservare ne îndeamnă să ne comportăm uneori iraţional şi să accentuăm şi mai mult această volatilitate deoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitivă pe care o avem filtrăm informaţia şi înţelegem fenomenul în felul nostru transpunându-l apoi într-un anumit comportament legat de piaţă.

Problema cu definiţia acestor crize constă în a spune cât de mare să fie volatilitatea sau căderea pieţelor pentru a încadra o evoluţie de acest gen în categoria unei crize. Cât de mare să fie inflaţia, şomajul sau scăderea PIB-ului unei ţări pentru a aprecia intrarea ei într-o criză. Convenţional s-a stabilit că recesiune este atunci când după 2 trimestre succesive avem de a face cu scăderea PIB-ului unei ţări sau regiuni. Naţional Bureau of Economic Research (NBER) defineşte criza ca fiind “o scădere semnificativă a activităţii economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producţiei industriale şi a consumului.

Din păcate vorbim de o criză doar atunci când efectele acesteia afectează un număr foarte mare de oameni / companii. Crizele pot exista însă într-o stare latentă şi să atât de vizibile, deteriorând încetul cu încetul existenţa noastră. Probabil încălzirea nu fie globală nu va genera o criză decât atunci când nivelul apelor oceanelor vor creşte brusc cu 5 m şi vor genera dificultăţi în găsirea rapidă de soluţii eficiente. La fel, politică expansionistă a băncii centrale nu va genera o criză decât atunci când ne vom da seama cu toţii de acest lucru şi ne va fi dificil să ajungem (în panică noastră) la un consens sau un echilibru pe piaţă. Crizele nu sunt greu de previzionat (cauzele acestora fiind destul de clare) însă cel care va face o astfel de predicţie va fi greu de crezut de către cei mai mulţi dintre noi mult prea puţin preocupaţi de efectele încălzirii globale sau a expansiunii monetare şi mai preocupaţi de cum să valorificăm cât mai bine poziţia noastră privilegiată.

Toate aceste exemple arată că există o istorie a crizelor şi că această istorie este una chiar recentă. Mai mult, criza actuală diferă prin amploarea ei de aceste crize afectând în momentul de faţă un număr foarte mare de ţări. Dacă până acum afectate erau cu precădere ţările în curs de dezvoltare în actuala criză au fost implicate şi cele mai dezvoltate ţări ale lumii.

Conform DEX, criza este definită ca “Manifestare a unor dificultăţi (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate; lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forţă de muncă).”

Conform Dicţionarului Juridic Rubinian, criza financiară reprezintă “Situaţia în care cererea de bani este mai mare decât oferta (disponibilul) de bani. Aceasta înseamnă că lichiditatea este rapid evaporata deoarece banii disponibili sunt retraşi din bănci, forţând astfel băncile fie să vândă propriile active şi investiţii, pentru a-şi acoperi necesităţile, sau să colapseze. Criza financiară poate duce la o criză economică.”

Acelaşi dicţionar defineşte criză economică acea “Situaţie în care economia unei ţări trece brusc printr-o scădere a forţei sale, scădere adusă de regulă de o criză financiară. O economie ce trece printr-o criză economică va experimenta aproape sigur o scădere a PIB (Produs Intern Brut), o evaporare a lichidităţilor şi o creştere / scădere a preţurilor din cauza unei inflaţii / deflaţii. Crizele economice pot lua forma unei stagflaţii, unei recesiuni sau unei depresii economice, şi uneori poate duce la colaps economic.”

Recesiune = Forma severă de criză economică. Declin general al nivelului activităţii economice şi al creşterii economice, caracterizat prin şomaj, devalorizare, inflaţie, scădere a nivelului de trai. Biroul Naţional de Cercetare Economică din SUA (NBER) defineşte recesiunea ca un declin semnificativ al activităţii economice în întreaga societate, ce durează mai mult de câteva luni, declin vizibil prin scăderea produsului intern brut (PIB), a veniturilor reale ale populaţiei, a numărului de angajaţi din economie, a producţiei industriale şi a vânzărilor cu amănuntul (en detail) şi cu ridicată (en gros, angro).

Nu este prima dată când economia mondială se confruntă cu perioade de recesiune. Poate este pentru prima dată după foarte mulţi ani (Marea criză interbelică începută în 1929 şi continuată pe mai mulţi ani sau Căderea Sistemului de la Bretton Woods în 1971) când avem de a face cu o criză localizată la nivelul ţărilor dezvoltate (nu doar la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare).

Totuşi ce înseamnă pentru noi criză economică?

Din tot ce am citit, tot ce am văzut şi tot ce am simţit pe propriul nostru buzunar, constatam că această criză nu e decât pragul de sus al evoluţiei financiare mondiale.