Marketing turistic - Casa Vasile Pogor

CASA VASILE POGOR

1. PREZENTAREA GENERALA A DESTINATIEI

Casa "V.Pogor" este sediul muzeului ce are ca obiect literatura română modernă şi contemporană dar cu precădere perioada marilor clasici, a societăţii literare "Junimea". Clădirea a fost construită în 1850 de către vornicul Vasile Pogor, împreună cu soţia sa Zoe. Această dată este atestată printr-o piatră hexagonală gasită, după săpăturile efectuate în vederea restaurării, pe care se află inscripţia, cu caractere chirilice: "V.Pogor 1850 şi soţia sa Zoe".

Clădirea a fost restaurată în 1968, în vederea amenajării muzeului, şi reparată după cutremurul din 1977. Casa din Strada Vasile Pogor numărul 4 urmează liniile drepte ale neoclasicului. În 1901, arhitectul nu a apelat la o abundenţă decorativă, elementele ornamentale fiind simple, dar elegant, articulate. Partea mediană a palatului este în decroş faţă de restul clădirii. Paramentul parterului este marcat prin bosaje reliefate. Etajul este evidenţiat ca piano nobile şi ritmat de coloanele adosate cu capiteluri ionice. Exuberante sunt ancadramentele eclectice ale ferestrelor tip porte fenetre ale etajului, ce au terminaţia în arc în plin cintru. Balconul încadrează intrarea principală.

Din holul parterului o scară din lemn duce la etaj, unde din hol se intră în salonul Junimii cu trei ferestre ample, poate cea mai importantă încăpere. În colţurile de lângă uşi sunt sobe cilindrice, mari, albe, decorate cu basorelifuri sau din ceramică colorată, iar de-a lungul pereţilor sunt aşezate oglinzi, canapele, scaune şi alte obiecte decorative.

Reşedinţa boierească a fost ridicată pe un lanţ de pivniţe, amenajate pe trei nivele, construite încă din secolele XVIII-XIXde către boierii Coroi şi Cerchez. Lucrările de consolidare şi amenajare a pivniţelor Muzeului Vasile Pogor s-au încheiat în 1994, dar cele de consolidare a casei au durat 15 ani.

Imobilul are un bogat şi lung istoric legat de viaţa culturală a Iaşului fiind loc de întâlnire pentru intelectualitatea oraşului, sediul Societăţii Literare Junimea (1863) şi al Revistei "Convorbiri literare" (1867). Dintre numele de răsunet care au frecventat cercul junimist amintim mai întâi pe cei cinci întemeietori: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P. Carp, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi, apoi Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L. Caragiale, Ion Slavici, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, A.D.Xenopol, N. Gane s.a.

Muzeul este inaugurat în 26 decembrie 1972. Clădirea destinată spaţiului muzeal este compusă din douăsprezece încăperi ale expoziţiei permanente şi o clădire anexă, inaugurată în 1994, care protejează intrarea în catacombele Casei "Pogor", restaurate în perioada 1993-1994. Ele cuprind culoare cu ramificaţii pe două nivele (datând din secolele XVIII si XIX). Aici funcţionează aşa numitul Club Cultural "Junimea", locul ce găzduieşte multiple activităţi organizate de Muzeul Literaturii Române, Iaşi:

• conferinţe în cadrul serilor revistei "Dacia literara" (reeditată de Muzeul Literaturii Române,(Iaşi)

• Cenaclul Literar "Junimea"

• Simpozioane

• Aniversări

• comemorări ale personalităţilor culturale româneşti

• întâlniri cu scriitori români sau străini

• prezentări şi lansări de cărţi şi reviste literare

• recitaluri de muzică

• vernisaje de expoziţii de artă.

Vasile Pogor vinde imobilul şi parcul înconjurător Mariei Moruzzi Cuza, mama viitorului istoric Gh.I. Bratianu (fiul primului ministru I.I.C. Brătianu, înfăptuitorul Marii Uniri a Statelor Române după primul război mondial) şi discipol al lui N. Iorga. În perioada de după 1906 casa suferă unele modificări. După al doilea război mondial imobilul a fost folosit drept sediu pentru diverse instituţii apoi a suferit o nouă restaurare în vederea amenajării Muzeului de Literatură. O primă secvenţă a muzeului se ocupă de personalitatea celor doi mari proprietari ai casei: Vasile Pogor, junimistul şi Gh. Bratianu istoric şi politician. Apoi continuă ilustrarea momentului de început al literaturii române moderne. Printre exponatele valoroase amintim: "Letopisetul Ţării Moldovei" de Nicolae Costin în copia lui Al. Beldiman, 1825; "Heniada" de Voltaire în traducerea lui Vasile Pogor (vornicul), Bucureşti, 1838; "Gramatica" de I. Vacarescu, Viena, 1787; "Jucăria norocului" traducere de Lazar Asachi (tatăl cărturarului Gh. Asachi) Iaşi, 1816.