Măsurarea riscului de piață - studiu de caz privind utilizarea metodologiei valoare la risc

„Oamenii care nu-şi asumă riscuri fac în general cam două mari greşeli pe an. Oamenii care îşi asumă riscuri fac cam două mari greşeli pe an.” Inacţiunea poate prezenta aşadar aceleaşi riscuri ca acţiunea (uneori chiar mai mari).

Peter Drucker 

CAP.1. ABORDĂRI TEORETICE ALE NOŢIUNII DE RISC DE PIAŢĂ

1.1. Conceptul de risc şi baza administrării riscului (managementul riscului)

Riscul este definit în dicţionarul limbii române ca fiind ,,posibilitatea de a ajunge în primejdie, de a suporta o pagubă sau de a avea de înfruntat un necaz”. Prin prisma acestei concepţii riscul este definit sub forma unui pericol pe care omul încearcă să-l prevină sau cel puţin să-i atenueze efectele nedorite.

Într-o abordare economică, riscul este definit ca un „eveniment viitor şi probabil, a cărui producere poate provoca pierderi”. Conform acestei abordări, riscul poate fi previzibil în cazul în care factorii care ar produce pierderi pot fi prevăzuţi cu anticipaţie şi poate fi imprevizibil atunci când este determinat de situaţii fortuite. Teoria economică şi literatura financiară defineşte riscul ca fiind deviaţia unui rezultat incert de la o valoare aşteptată. Această deviaţie poate avea fie valori pozitive (respectiv favorabile), fie valori negative (respectiv valori nefavorabile) şi se măsoară în funcţie de abaterea standard.

Într-o altă abordare a practicii la nivel de corporaţie, noţiunea de risc este definită ca fiind pericolul de a suferi o pierdere cauzată de o decizie managerială eronată, evidenţiind posibilitatea de apariţie a unei situaţii care în caz extrem ar pune în pericol existenţa unei companii .

Definiţiile atribuite mai sus conceptului de risc, reliefează cel puţin două aspecte:

• în toate definiţiile prezentate noţiunea de risc are conotaţii negative, făcând referire la posibilitatea apariţiei în viitor a unui eveniment nedorit, care îşi manifestă impactul negativ asupra unei persoane, a unei organizaţii şi chiar a întregii societăţi.

• noţiunea de risc este prezentată în corelaţie cu probabilitatea de apariţie a evenimentelor cu impact negativ. Probabilitatea de apariţie a unui fenomen este determinată în mod direct de expunerea la risc, acţiune ce poate da naştere unei pierderi sau unui câştig care nu pot fi determinate sau anticipate cu precizie.

Riscul este un fenomen ce are ca provenienţă circumstanţe pentru care decidentul este capabil să identifice posibilele evenimente şi probabilitatea realizării acestora fără a preciza în mod exact care dintre evenimente se va produce efectiv. Riscul survine datorită imposibilităţii aprecierii cu o anumită acurateţe a evenimentului care efectiv se va produce/materializa şi care va determina un anumit rezultat negativ. Chiar dacă probabilitatea de producere estimată a unui eveniment cu efect perturbator este ridicată, decidentul nu poate fi sigur că acel eveniment se va produce sau nu cu certitudine. Conceptul de risc are asociată o distribuţie obiectivă de probabilitate măsurată ca număr de apariţii a unui eveniment în urma unor multiple acţiuni de observare a respectivului eveniment. Distribuţia este valabilă pentru evenimentele care se desfăşoară în condiţii identice cu cele care deja s-au produs şi a căror rezultate au fost cuantificate prin intermediul metodelor statistice.

În literatura de specialitate nu există o clasificare unitară sau unanim acceptată a riscurilor fiind în principal abordate din punct de vedere al cauzelor care le determină sau a instrumentelor utilizate pentru gestionarea lor. În literatura economică riscurile sunt clasificate după mai multe criterii precum: după gradul de asumare, după gradul de diversificare, după situaţiile pe care le implică, după perspectiva din care sunt abordate precum şi după natura evenimentelor care generează expunerea la riscuri .

După gradul de asumare a riscurilor acestea sunt clasificate în: riscuri asumate, riscuri excluse voluntar şi riscuri excluse involuntar, cele mai multe dintre acestea fiind încadrate în categoria riscurilor identificabile care pot fi într-o anumită măsură asumate de către o organizaţie.

După criteriul gradul de diversificare, riscurile sunt clasificate în două mari categorii, care împreună formează riscul total al unei investiţii: riscul sistematic (nediversificabil, general sau al pieţei – systemic risk) şi riscul nesistematic (specific, diversificabil sau riscul de firmă – firm specific risk). Este necesară o delimitare conceptuală a celor două categorii de riscuri astfel: riscul sistematic provine din acţiunea factorilor economici generali şi politici (politica fiscală, inflaţia, modificarea ratelor de schimb, fluctuaţia ratei dobânzii, evenimente politice); riscul nesistematic este rezultatul acelor factori de risc care depind de condiţiile interne ale firmei (invenţii, greve, acţiuni în justiţie etc.).

După situaţiile pe care le implică, riscurile pot fi clasificate în: riscuri pure (determinate de situaţii precum moarte prematură, accidente de muncă etc.) şi riscuri speculative (evidenţiate în cazul deciziilor investiţionale, al acţiunilor speculative la bursă, a jocurilor de noroc etc.).

După perspectiva din care sunt abordate, riscurile sunt clasificate în: macroriscuri (determinate de evoluţia pozitivă sau negativă a mediului de afaceri în care este realizată investiţia – riscul de ţară, riscul suveran, riscul politic şi riscul de piaţă) şi microriscuri (determinate de factori endogeni sau specifici sectorului de activitate – riscul valutar, riscul de dobândă, riscul de preţ, riscuri juridice, riscuri legate de personal etc.)

O altă clasificare, după natura evenimentelor care generează expunerile la risc, grupează toate tipurile de risc astfel: riscuri economice sau de afaceri, riscuri financiare, riscuri operaţionale sau de implantare, riscuri legale şi de reglementare şi risc reputaţional.