Măsuri de Politică Economică Adoptate de Uniunea Europeană pentru a Atenua Efectele Crizei Economice asupra Pieței Muncii

Argument:

În alegerea prezentei teme am fost ghidaţi de nevoia de a cunoaşte mai bine modul de funcţionare a pieţei muncii pe timp de criză şi influenţa pe care conducerea ţărilor Uniunii Europene o exercită pentru a proteja piaţa muncii de efectele negative ale acesteia.

Se ştie deja că oricând şi oriunde, activitatea economică implică folosirea factorului muncă, acesta din urmă fiind acela care valorizează toate celelalte resurse puse la dispoziţia sa. Astfel, în condiţiile actualei crize economice mondiale, când statele sunt nevoite să facă disponibilizări masive, este interesant de studiat felul în care aceleaşi state iau măsuri în direcţia protejării mâinii de lucru şi crearea de noi locuri de muncă.

Aceste disponibilizări pun pe piaţă un număr crescând de muncitori calificaţi şi cu experienţă, dar pe care alte firme nu îi pot angaja, plătindu-le acelaşi salariu cu care aceştia au fost obişnuiţi, ci cu sume mult mai mici, astfel, asistăm la creşterea ofertei de mână de lucru.

Multe state membre UE se confruntă cu fenomenul şomajului din rândul tinerilor, o părere personală fiind aceea că, în condiţiile crizei şi ale fragilităţii care caracterizează funcţionarea unei companii, angajatorii nu vor să îşi asume riscul recrutării de personal cu lipsă de experienţă, probabil din cel puţin două motive: pregătirea acestora presupune o investiţie pe care companiile nu şi-o permit la momentul de faţă sau acestea au deja angajate persoane cu experienţa specifică firmei respective.

Încă din faza debutantă a crizei economice, Parlamentul European, împreună cu guvernele ţărilor membre au analizat situaţia cu care se confruntă şi au propus şi implementat o serie de măsuri care să reducă efectele negative ale crizei asupra pieţei muncii. Considerăm Tratatul de la Lisabona ca fiind punctul de plecare a atitudinii Uniunii Europene faţă de provocările contemporane. Statele membre nu mai sunt în stare să facă faţă singure tuturor acestor probleme şi de aceea este necesar efortul colectiv, la nivel european, pentru găsirea soluţiilor la preocupările cetăţenilor. UE contribuie la această redresare prin corelarea cererii şi a ofertei de locuri de muncă şi prin anticiparea nevoilor pieţei muncii.

Cât despre ceea ce priveşte ţara noastră, piaţa muncii deja a suferit transformări semnificative în contextul procesului de tranziţie la economia de piaţă, acestea urmând a fi continuate de schimbările menite să reducă efectele crizei, şomajul masiv rămânând o plagă a economiei noastre.

Capitolul 1: Uniunea Europeană înainte de actuala criză economică

Procesul de globalizare, creând relații de interdependenţă tot mai strânse între economiile ţărilor de peste tot din lume, precum şi revoluția tehnologică din anii '90, incluzând internetul şi noile tehnologii informaționale şi de comunicare, a dus la revoluționarea inclusiv a economiei europene şi a vieții cotidiene a cetățenilor europeni. Cu toate acestea, la începutul anului 2000, din punct de vedere al competitivității, economia europeană prezenta decalaje importante, în special faţă de economia Statelor Unite ale Americii. Ca urmare, șefii de stat şi de guvern reuniți în martie 2000 la Consiliul European de la Lisabona au adoptat Agenda Lisabona (sau Strategia de la Lisabona).

Strategia Lisabona (Agenda Lisabona/Procesul Lisabona) reprezintă un set de obiective, domenii prioritare de acţiune, ţinte şi măsuri, pentru orientarea politicilor europene de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă către realizarea obiectivului strategic al Uniunii Europene de a deveni cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere.

Ca urmare, șefii de stat şi de guvern reuniți în martie 2000 la Consiliul European de la Lisabona au adoptat Agenda Lisabona (sau Strategia de la Lisabona), menita să transforme, până în 2010, Uniunea Europeană în „cea mai dinamică şi competitivă economie din lume bazată pe cunoaştere, capabilă de o creştere economică durabilă, generatoare de noi locuri de muncă, mai bune, şi caracterizată printr-o mai mare coeziune socială”.