Mecanisme Europene

CAP. I Aspecte generale ale Băncii Centrale Europene

1.1. Noţiunea de Bancă Centrală Europeană.

În anul 1989, un raport al preşedintelui Comisiei Europene, Jacques Delors, arăta că statele membre ale Comunităţilor Europene erau pregătite pentru a demara realizarea unei Uniuni Economice şi Monetare. Aceasta era prevăzută a se realize în trei etape:

Într-o primă etapă (1990-1993) a fost liberalizată complet piaţa de capital;

În cea de-a doua etapă (1994-1998) au fost create instrumente de coordonare mai strânsă a politicilor economice şi monetare. Unul din aceste instrumente a fost Institutul Monetar European (IME), care a avut rolul de a pregăti introducerea monedei unice şi crearea unei Bănci Centrale Europene.

Institutul Monetar European era format din guvernatorii băncilor centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene, şi avea ca principale competenţe dezvoltarea cooperării între băncile centrale europene la nivelul politicilor monetare în vederea facilitării tranziţiei spre o piaţă unică, coordonată de un Sistem European al Băncilor Centrale (SEBC). Institutul Monetar European nu avea însă competenţele necesare coordonării politicilor monetare în Uniunea Europeană (aceasta revenind autorităţilor naţionale), fiind mai degrabă un forum de dezbateri si consultări pentru crearea unui astfel de sistem bănci centrale.

Astfel la data de 1 iunie 1998 cu şase luni înaintea începerii celei de-a treia etape ale Uniunii Economice şi Monetare, a fost înfiinţată Banca Centrală Europeană (BCE), cu sediul

în oraşul german Frankfurt pe Main, ce inlocuia Institutul Monetar European, fiind cea mai nouă instituţie implicată în consolidarea Uniunii Europene, şi a început să funcţioneze în anul 1999.

Banca Centrală Europeană este cunoscută cu iniţiale diferite în mai multe limbi:

• EZB: Europäische Zentralbank;

• BCE: Banque Centrale Européenne, Banco Central Europeo, Banca Centrale Europea, Banco Central Europeu, Banca Centrală Europeană;

• ECB: European Central Bank, Europæiske Centralbank, Europese Centrale Bank, Europeiska Centralbanken;

• ΕΚΤ: Ευρωπαικη Κεντρικη Τραπεζα;

• EKP: Euroopan Keskuspankki.

1.2. Obiectivele Băncii Centrale Europene

Obiectivul principal al Băncii Centrale Europene este menţinerea stabilităţii preţurilor. Acest obiectiv este realizat împreună cu băncile centrale ale statelor membre, cu care şi formează Sistemul European al Bancilor Centrale.

Obiectivele Sistemului European al Băncilor Europene sunt:

menţinerea stabilităţii preţurilor;

sprijinirea politicilor economice generale ale Comunităţii, în scopul realizării obiectivelor comunitare.

Toate acestea se pot realize prin:

- definirea şi executarea politicii monetare a Comunităţii;

- realizarea de operaţiuni bancare cu devize;

- gestionarea rezervelor oficiale de devize ale statelor membre;

- promovarea unei bune funcţionări a sistemului de plăţi.

Ca pilon central al Uniunii Economice şi Monetare, scopul creării Băncii Centrale Europene a fost de a gestiona procesul de trecere la moneda unică.

Banca Centrală Europeană dirijează prin organele sale Sistemul European al Băncilor Centrale, care cuprinde şi băncile centrale ale statelor membre care au adoptat moneda euro.

Reprezintă o instituţie independentă faţa de instituţiile comunitare şi faţă de guvernele statelor membre, care se obligă să respecte principiul independenţei Băncii Centrale Europene.

Banca Centrală Europeană reprezintă o instituţie singulară şi complexă. Singulară, deoarece nici o altă bancă centrală modernă nu a mai fost creată prin voinţa politică a 15 state dezvoltate în cadrul unui tratat. Complexă, pentru că reprezintă vârful Sistemului European al Băncilor Centrale, care influenţează băncile centrale naţionale.