Mediul Economico - Social

Mediul economico – social şi natural în care activează întreprinderile (firmele) devine tot mai complex, incert şi generator de riscuri. Asemenea evoluţii se produc pe fondul unor deplasări importante în activitatea economică: tendinţa de globalizare a relaţiilor economice, accelerarea ritmului schimbărilor, transformarea cunoştinţelor într-o resursă deosebită de care depinde obţinerea avantajului competitiv.

Într-o economie de piaţă firmele şi furnizorii lor, intermediarii, clienţii, concurenţii şi organismele publice acţionează ca un sistem de forţe şi tendinţe care generează ocazii favorabile şi ridică probleme diverse. Aceste forţe sunt “elemente necontrolabile”, pe care firma trebuie să le urmărească şi cărora trebuie să le răspundă.

De aceea o întreprindere modernă trebuie să ofere o mare diversitate de prestaţii, să fie adaptabilă operativ la factorii de schimbare endogeni şi exogeni, să îşi fundamenteze deciziile în contextul unor scenarii alternative ale unei cereri incerte, tot mai greu de anticipat. O asemenea întreprindere funcţionează pe baza unui management modern, dinamic, care asigură o asemenea gestiune, sub aspectul productivităţii, costului, profitabilităţii, performanţelor ecologice şi socio-umane ce-i conferă avantaje competitive pe piaţa internă şi externă.

Conducerea şi organizarea activităţii întreprinderii pe baza unei strategii economice capătă o importanţă crescândă, ca urmare a faptului că, în mod deosebit, după anii 1960 pe plan mondial s-au realizat mari progrese în practica managementului privind definirea şi aplicarea nor concepte moderne adaptate la noi mutaţii pe piaţa internă şi externă.

O bună strategie de dezvoltare presupune definirea cât mai judicioasă a strategiilor funcţionale referitoare la producţia industrială ce va trebui obţinută, privind dimensionarea capacităţii de producţie şi a gradului de folosire a acesteia, modul şi nivelul de utilizare a cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi a progresului tehnic, nivelul calităţii productive şi a produselor, al costurilor de producţie, al gradului de eficienţă a folosirii mijloacelor fixe, cu estimarea valorică a rezultatelor acestora în bugetul de venituri şi cheltuieli.

Urmărind să facă faţă cât mai bine acestor cerinţe, întreprinderile trebuie să urmărească o perfecţionare continuă prin realizarea unor procese bine gândite de restructurare şi de modernizare.

Perfecţionarea organizării producţiei de bază, are o importanţă deosebită, deoarece reprezintă funcţiunea de bază a unei unităţi industriale.

Asupra metodelor de organizare a producţiei de bază influenţează gradul de transformare a produselor finite, tipul concret de tehnologie, gradul de arborescenţă a operaţiilor procesului tehnologic.

Având în vedere factorii care influenţează metodele de organizare a producţiei de bază, bineînţeles că există pentru fiecare tip de producţie metode specifice de organizare.

Organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii se poate definii ca reprezentând totalitatea activităţilor, măsurilor, metodelor, tehnicilor sau mijloacelor adoptate de o anumită colectivitate, stabilite pe bază de studii şi calcule tehnico – economice , care să ţină seama de cele mai noi descoperiri ale revoluţiei ştiinţifico – tehnice contemporane în scopul combinării optime a mijloacelor de muncă, a obiectelor muncii şi a forţei de muncă şi a asigurării pe această bază a unei eficienţe maxime a folosirii lor.

1.1.Producţia – rezultat al realizării procesului de producţie

1.1.1.Factorii care influenţează asupra procesului de producţie şi a organizării lui

Întreprinderile productive îşi realizează funcţiunea lor de bază – cea de producţie – prin desfăşurarea în bune condiţii a procesului de producţie.

Din punct de vedere tehnico – material, conceptul de proces de producţie poate fi definit prin totalitatea acţiunilor conştiente ale angajaţilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul diferitelor maşini, utilaje sau instalaţii, asupra materiilor prime, materialelor sau altor componente, scopul transformării lor în produse, lucrări sau servicii cu o anumită valoare de piaţă.

Procesul de producţie dintr-o întreprindere şi organizarea lui sunt influenţate de o serie de factori, cum sunt:

- felul materiilor prime folosite;

- caracterul produsului finit fabricat;

- felul procesului tehnologic folosit;

- volumul producţiei fabricate;

- gradul de concentrare, combinare, specializare şi cooperare a producţiei.

Felul materiei prime exercită o mare influenţă asupra conţinutului procesului de producţie şi al organizării lui. Astfel sub raportul materiilor prime folosite procesele de producţie se pot grupa în două mari categorii şi anume, în procese extractive şi procese prelucrătoare.

Astfel, în cazul întreprinderilor industriale, se impun cerinţe speciale în ceea ce priveşte organizarea transportului intern, a manipulării şi depozitării. În acele întreprinderi la care din procesul de prelucrare a materiilor prime rezultă mari cantităţi de deşeuri şi de a le valorifica în cadrul întreprinderii sau de a le pune la dispoziţia altor întreprinderi pentru valorificare.

O mare influenţă asupra organizării procesului de producţie o exercită şi felul produsului finit fabricat. Acest lucru rezultă din faptul că diferite produse, prin particularităţile lor de ordin constructiv, legate de reţeta de fabricaţie, de