Mediul Extern al Organizației

Introducere

În activitatea oricărei firme, mediul său ambiant joacă un rol esenţial în definirea strategiilor sale, în sesizarea şi folosirea oportunităţilor de dezvoltare, constituind practice suportul realizării obiectivelor de creştere economică, de profitabilitate sau doar de supravieţuire.

Scopul şi sarcinile cercetării. Prin prezenta lucrare, se evidenţiază influenţa mediului extern al organizaţiei asupra activităţii firmei, se caracterizează şi se propun anumite soluţii care sunt necesare pentru mediul extern al organizaţiei din Republica Moldova şi care se află întro criză economică.

Pentru a înţelege presiunile externe pe care le suportă firma, este necesară în primul rând definirea mediului şi evidenţierea componentelor sale specifice, aşa cum au fost identificate de către diverşi specialişti români şi străini: Nicolescu Ov., Zorlenţan T., Burduş E., Căprărescu G., Petrescu I., Serduni S., Florescu.C., Kotler Ph., M.Marchesnay., J.Stoner., etc.

Obiectul cercetării. Interesantă este şi concepţia specialiştilor francezi care consideră mediul ambiant al firmei ca fiind constituit din “ansamblul organizaţiilor, actorilor şi factorilor a căror existenţă este nesusceptibilă de a influenţa comportamentul şi performanţele agentului economic”. În aceeaşi linie de gândire, se diferenţiază mediul intern, în care sunt incluse comportamentele indivizilor sau grupurilor de indivizi din cadrul firmei, care influenţează deciziile şi acţiunile celorlalţi membri ai staff ului acesteia, de mediul extern firmei, respectiv instituţiile şi factorii care pot influenţa firma din afara ei.

StructuraProiectulu. Proiectul de an este alccătuit din două capitole. Capitolul I: Analiza mediului ambient extern al organizaţiei este alcătuit din 2 subcapitole care caracterizează macromediul şi micromediul firmei. Capitolul II: Analiza întreprinderii “BALASI-NORD” subcapitole unde este desfăşurată atitudinea firmei în raport cu dinamica mediului.

Capitolul I. ANALIZA MEDIULUI EXTERN AL ORGANIZAŢIEI

1.1. Conceptul şi necesitatea abordării mediului extern al organizaţiei

Organizaţia în general şi întreprinderea productivă în special nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc prin care se satisfac anumite nevoi ale societăţii, în primul rînd ale pieţei interne şi externe, ale mediului ambiant în cadrul căruia organizaţia sau întreprinderea se constituie şi se dezvoltă. Bună funcţionare a organizaţiilor în general şi a întreprinderilor în special depinde de gradul de cunoaştere, de către managementul acestora, a factorilor prin intermediul cărora mediul ambiant se intercondiţionează cu organizaţia sau întreprinderea, privite ca sisteme deschise. Iată de ce este foarte important să se cunoască mediul ambiant extern prin prisma factorilor, a dimensiunii, diversităţii, relativităţii şi componentelor acestuia. Ca sistem dinamic, socio-economic, întreprinderea preia din mediul ambiant extern resursele de care are nevoie, le introduce in procese specifice, din care rezultă produse, servicii sau lucrări care vor fi transferate aceluiaşi mediu ambiant. În acest sens, întreprinderea este o componentă de bază a mediului ambiant, ca un sistem de intrări (din mediul ambiant), procese şi ieşiri (către mediul ambiant). Prin intrări întreprinderea se adaptează la mediu, iar prin ieşiri aceasta va influienţa mediul. Analiza mediului extern vizează studiul acelor variabile majore prin care mediul imediat sau cel lărgit influenţează întreprinderea, furnizînd diagnosticului informaţiei asupra situaţiei strategice complementare în raport cu cele oferite de analiza internă. Fie că sunt realizate în cadrul contextului concurenţial, fie că privesc contextul general al macromediului, analizele realizate la acest nivel au scopul de a sesiza oportunitaţile si ameninţările care există, dar şi de a identifica factorii cheie de succes ai sectorului de activitate, veritabile variabile strategice externe pe care toate întreprinderile trebuie să le cunoască şi să le stăpînească pentru a supravieţui. O oportunitate reprezintă o evoluţie a mediului extern apreciată ca avînd un efect pozitiv asupra întreprinderii. De exemplu, apariţia unor noi pieţe sau a unor noi tehnologii reprezintă cele mai clasice oportunitaţi pentru o firmă. O oportunitate este cu atat mai notabilă cu cît probabilitatea de succes şi atracţia ei sunt mai ridicate şi cu cît este mai rapid sesizată decît concurenţii. O ameninţare reprezintă o evoluţie a mediului extern cu effect previzibil negative pentru întreprindere. O scădere continuă a puterii de cumparare a populaţiei în condiţiile economice actuale reprezintă practic o amenintare majoră pentru toate întreprinderile. O ameninţare este cu atat mai gravă cu cît are şanse mai mari de a se produce şi cu cît afectează mai profund competitivitatea întreprinderii în cazul în care ea devine realitate. Organizaţia ca sistem ia naştere şi se dezvoltă în cadrul economiei naţionale,care reprezintă macrosistemul, iar acesta se dezvoltă în cadrul economiei mondiale