Metoda de Calculație a Costurilor pe Faze în Varianta fără Semifabricate

INTRODUCERE. NECESITATEA, OPORTUNITATEA ŞI CADRUL DE ABORDARE

Dezvoltarea economiei de piaţă, a marketingului şi managmentului, calculatorul, internetul şi telefonia mobilă, contabilitatea pe softuri tot mai sofisticate şi multe altele similare, au impus cheltuielile de administraţie şi regie generală la limitele ce oscilează în jurul a 40% din totalul cheltuielilor compatibile cu veniturile. Dacă la acestea mai adaugăm cheltuielile de desfacere, financiare şi excepţionale ajungem la jumătate.

Cum ele nu se includ în costul stocurilor/produselor, care este cea mai optimă metodă de calculaţie care să satisfacă cerinţele actuale?

Regia de fabricaţie a devenit şi ea tot mai mare datorită mecanizării, automatizării şi robotizării (se apreciază că în industria modernă, cheltuiala cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului deţine peste o treime din cheltuielile de prelucrare), ele trebuiesc repartizate asupra obiectului calculaţiei pe baze convenţionale, despre care, singurul lucru cert ce se ştie este că n-au nici o fundamentare ştiinţifică. Costul postcalculat nu mai are valoare informaţională pentru că se obţine prea târziu faţă de închiderea perioadei de gestiune, pentru ca un client când vrea să comande un bun, o lucrare, o prestaţie etc., întâi te întreabă cât costă.

În acestă lucrare am studiat problema costurilor într-o societate comercială, deoarece piaţa a început să demonstreze că cea mai importantă calitate a unui produs corespunzător din punct de vedere tehnic este calitatea de a costa cât mai puţin.

Pornind de la acestă idee, S.C. HELIOS S.A., societate ce face obiectul abordării, şi-a exprimat necesitatea determinării corecte a costului pentru menţionarea acestuia la un nivel la care poate să satisfacă cerinţele de piaţă precum şi determinarea acelor produse deficitare ce atrag pierderi pentru companie.

Oportunitatea determinării şi studierii unei metode de calculaţie a costurilor a intervenit pentru că societatea se preocupă de diversificarea gamei sale sortimentale, de omologarea de produse noi şi performante. Se are în vedere asimilarea de betoane refractare, produse termoizolatoare, produse din fibră cermanică, cahle de teracotă produse din carbură de siliciu etc. şi renunţarea la acele produse ce se dovedesc a fi neprofitabile.

Procesul de fabricaţie al produselor refractare necesită în general costuri ridicate pentru: materii prime, utilităţi (necesare pentru repararea, presarea şi arderea produselor) şi manoperă. Luând în considerare faptul că există o concurenţă mare pe piaţă acestor produse, preţul de vânzare este limitat.

În situaţia economică actuală, entitatea trebuie să adopte o politică de monitorizare a costurilor, de majorare sau de reducere a fabricării acelor porduse care se dovedesc a fi neprofitabile pentru că practic, fără acestă soluţie costurile nu ar putea fi stăpânite.

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII PRIVIND METODA DE CALCULAŢIE A COSTURILOR PE FAZE

Calculaţia costurilor se delimitează ca instrument informaţional şi ca instrument de gestiune vizând îmbunătăţirea performanţei entităţii. Ca instrument informaţional, calculaţia produce şi oferă informaţia privind costurile şi profitul, iar ca instrument de gestiune o tehnică de decizie privind maximizarea rentabilităţii.

Unul dintre obiectivele principale ale calculaţiei costurilor dar şi ale contabilităţii de gestiune este de ai ajuta pe manageri să administreze costurile şi să creeze în întreprinderi posibilitatea de a stăpâni şi a cunoaşte mai bine costurile totale şi pe unitate de produs lucrare sau serviciu.