Metode de atragere și încurajare a investițiilor în economia națională

Introducere

În condiţiile globalizării, problema investiţiilor străine (IS), influenţa lor asupra modernizării economiilor în tranziţie, continuă să se înscrie în categoria problemelor-cheie ale teoriei economice. Necesitatea atragerii şi utilizarea eficientă a IS ţin de însăşi esenţa procesului investiţional, proces care asigură, în mare măsură, prosperitatea socială, politică şi economică a fiecărei ţări.

Experienţa mondială denotă că, în multe ţări în curs de dezvoltare, saltul investiţional în economie a început anume cu venirea capitalului străin. Cercetarea problemelor IS este condiţionată şi de faptul că investiţiile străine constituie una din căile de bază ale integrării economiilor naţionale în economia mondială.

În Republica Moldova, problema determinării posibilităţilor de atragere a investiţiilor atât din sursele proprii ale întreprinderilor, cât şi din cele ale investitorilor străini, în condiţiile vecinătăţii imediate cu UE este una de o actualitate deosebită.

Investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economico-sociale a ţării. Sporirea capitalului fix sau circulant, creşterea randamentului tehnic al utilajelor, sporirea productivităţii muncii, suplimentarea de locuri de muncă, diversificarea producţiei nu pot fi asigurate fără un consum de resurse financiare, fără investiţii. În acest context investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi şi de eficienţă.

Investiţiile străine vin să completeze necesarul de resurse interne şi să dezvolte factorii competitivi de producţie. Acest lucru poate fi asigurat însă numai în cadrul unui climat investiţional adecvat, bazat pe politici şi reforme transparente, coerente şi competitive de atragere a capitalului străin. Identificarea avantajelor şi oportunităţilor investiţionale, valorificarea acestora va acorda şanse reale de redresare a activităţii investiţionale.

CAPITOLUL I. Rolul investiţiilor în dezvoltarea economică

1.1 Investiţii: Noţiunea şi clasificarea acestora

În economia unei ţări investiţiile ocupă un loc central atât în sfera producţiei de bunuri şi servicii cât şi în sfera consumului, fiind un factor ce influenţează simultan atât cererea cât şi oferta.

Şi deşi a devenit un termen destul de des utilizat în vorbirea curentă, conceptul de investiţie are un conţinut mult mai complex decât pare dintr-o analiză succintă, iar problemele de ordin practic ale tranziţiei la economia de piaţă impun sarcini noi şi dificile teoriei economice.

Investiţiile constituie suportul material al dezvoltării economice şi asigură sporirea capitalului fix şi circulant precum şi creşterea bunăstării populaţiei prin crearea de noi locuri de muncă şi prin creşterea productivităţii muncii. Investiţiile reprezintă un adevărat stimul, generând noi activităţi şi având ca finalitate obţinerea de bunuri şi servicii indispensabile unei economii sănătoase. Nu se exagerează nici atunci cand se afirmă că, pentru economie, investiţiile reprezintă ceea ce reprezintă motorul pentru un sistem activ.

În activitatea investiţională fiecare agent economic, fiecare întreprindere trebuie să aibă în vedere asigurarea unei activităţi susţinute care să poată aduce profituri materiale suficiente pentru dezvoltare prin crearea de produse şi activităţi care în economia de piaţă să aibă o desfacere sigură generată de performanţele acestora şi de calităţile superioare faţă de produsele existente pe piaţă.

Conceptul de investiţie implică sensuri şi accepţiuni variate. Datorită complexităţii acestui concept, o sinteză se impune.