Metode de Previzionare în Economie

Actualitatea temei. Economia, în expansiunea sa continuă atât pe verticală – ca profunzime, cât şi pe orizontală, ca diversificare şi multiplicare a activităţilor a generat la o anumită dimensiune o preocupare pentru identificarea unor regularităţi, legităţi ale mişcării proceselor economice şi, în consecinţă, formularea unor principii de ghidare a acestora. S-a născut astfel o teorie a conducerii economiei şi, îndeosebi, o practică a acesteia.

În căutarea soluţiilor optime există opţiuni diverse – unele convergente, altele divergente – generate de nivelurile de dezvoltare la care se află ţările în cauză, de interesele factorilor de putere, de influenţa pe care o au diferitele curente de idei, de valorile culturale şi morale specifice fiecărui popor.

Previziunea economică a existat din totdeauna, ca parte integrantă a tuturor tipurilor de luare a deciziilor de management, dar ca disciplină separată de sine stătătoare, există de numai câteva decade. În anii ′80, previziunea a devenit un domeniu practic de studiu, începând să îşi firme importanţa în planificarea şi luarea deciziei în domeniul afacerilor, la nivelul guvernului. Previziunea este mai mult decât o disciplină tehnică sau statistică, este un domeniu al psihologiei, sociologiei, politicii, managementului, matematicii, informaticii, economiei şi altor discipline înrudite. În timpul anilor ′60, când condiţiile economice şi politice erau relativ stabile pentru ţările industrializate ale lumii, se manifesta puţin interes pentru previziune. În contrast, în anii ′70, şi la începutul anilor ′80, când mediul economic şi social a devenit mai turbulent, s-a manifestat necesitatea larg recunoscută a previziunii. Astfel savant au elaborate un şir de metode de previziune în economie.

Scopul şi obiectivele. Prezenta lucrare urmăreşte scopul studierii aprofundate şi aplicării în practică a metodelor de prognozare în economie. În această ordine de idei au fost trasate următoarele obiective:

1.Definirea conceptului de previziune economică.

2.Caracteristica principalelor metode de previzionare economică.

3.Aplicarea metodelor de previzionare economică în diferite cazuri.

Valoarea practică a tezei constă în faptul că poate fi folosită în calitate de ghid pentru trasarea prognozelor economice de către unele companii. Deasemenea ar putea fi utilizată şi de către studenţii economişti.

Structura tezei. Teza este compusă din întroducere, trei capitol, dintre care unul reprezintă o aplicaţie practică, concluzii şi recomandări

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND METODELE DE PREVIZIONARE ÎN ECONOMIE

1.1 Repere teoretice privind previzionarea

Previziunea (prognoza) economică, deşi nu se poate da o definiţie precisă, datorită părerilor diferite existente în rândul specialiştilor, reprezintă procesul prin care sunt anticipate evenimente şi prin care este realizată estimarea evoluţiei viitoare a unor indicatori economici privind, în general, fenomene care nu sunt direct controlate de entitatea implicată în procesul de previziune.

Planificarea este una din funcţiile de bază ale managementului şi reprezintă o activitate ce are în vedere stabilirea modalităţilor concrete de realizare a unor obiective prestabilite.

Previziunea precede planificarea şi oferă informaţii necesare pentru realizarea acesteia. Previziunea reprezintă un suport al procesului decizional în timp ce planificarea reprezintă mai mult un rezultat sau o componentă a procesului decizional. O delimitare clară între previziune, planificare şi decizie este, de cele mai multe ori, greu de trasat, între aceste procese existând o interdependenţă strânsă. Previziunea se ocupă în general cu descrierea estimativă a mediului extern viitor al unei entităţi, în timp ce planificarea se orientează asupra acţiunilor viitoare proprii unei entităţii în contextul mediului în care aceasta acţionează. Prin urmare, este corect să spunem că o firmă previzionează cererea pentru un anumit bun pe piaţă şi planifică producţia pe care urmează să o realizeaze în contextul cererii respective. Nu este corect însă, să spunem că o firmă planifică evoluţia cursului valutar pentru o anumită monedă sau că o firmă previzionează preţul pe care ea însăşi îl va aplica unui anumit produs. Totodată nu este mai puţin adevărat că propriile acţiuni pot influenţa mediul extern. De exemplu, acţiunile unei firme concurente fac obiectul previziunii, însă este foarte probabil ca aceste acţiuni să fie influenţate de planificarea realizată în propria firmă, fie prematur, datorită unei scurgeri de informaţii, fie odată ce planificarea realizată îşi face simţite efectele pe piaţă.