Metode și Mijloace de Prevenire a Poluării

Pentru a trai in condiţii cât mai bune, omul a utilizat permanent resursele naturale: plante, arbori, minereuri, carbuni, sare, petrol, gaze, apa. Din utilizările acestor resurse naturale(primare) au rezultat şi produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide, solide, ce au fost permanent evacuate in natură. Unele dintre aceste produse au putut sa se integreze în ciclurile naturale ale unor elemente, altele însa se tot acumulează, producând perturbaţii ecologice. Un alt fenomen a fost epuizarea unor resurse naturale, dispariţia unor specii de plante si animale.

Activităţile antropice au provocat şi schimbari topografice şi de clima ce au avut puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (împaduriri, îndiguiri), altele însa negative (defrişări, asanari, eroziunea solului, etc). Fenomenul de apariţie a unor factori perturbatori ai mediului şi de producere a dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare ( lat. polluo-ere=a murdări, a degrada). E considerat poluant orice factor produs de om, care are acţiune toxică asupra organismelor şi degradează componentele abiotice ale mediului, producând dezechilibre ecologice. Poluarea a apărut odată cu dezvoltarea primelor civilizaţii de tip oraşenesc. Iniţial, produsele poluante erau puţine şi de natură organica, usor biodegradabilă, de către microorganismev(bacterii, ciuperci). Odata cu creşterea populaţiei umane şi cu dezvoltarea industriei, poluarea a cuprins teritorii din ce în ce mai întinse. În prezent, sunt raspândite în ecosfera un număr uriaş de deşeuri, unele greu biodegradabile (pesticide, deşeuri radioactive).

Orice material sau substanţă introdusă artificial în biosferă, sau care exista in condiţii naturale şi provoacă modificari negative ale calitaţii mediului, este un poluant. Printre factorii poluanţi se numară: substanţe radioactive, chimice (DDT, Pb, Cd, Hg), reziduuri petroliere industriale şi de altă natură, care alterează calitatea apelor, reziduurile canalelor de scurgere, diverse reziduuri organice, detergenţi sintetici, provenite din activitatea casnică şi industrială, apoi utilizarea pesticidelor remanente, organoclorate, "smogul", folosirea iratională a îngraşamintelor chimice cu împraştierea pe sol a reziduurilor menajere, de origine animala în cantităţi excesive şi stropirea plantelor cu ape reziduale, impurificate, provenite de la diverse industrii.

Dat fiind faptul ca planeta si formele ei de viata constituie un ansamblu coerent, eforturile de combatere a poluarii trebuie sa fie cuprinzatoare si riguros coordonate.

Identificarea tuturor activitatilor poluante este o prima faza indispensabila pentru economia mediului inconjurator. Aceasta presupune pe langa inventarierea activitatilor poluante manifeste si depistarea preventiva a posibilitatilor de aparitie a poluarii. Este mult mai util a pune problema abordarii profilactice a protecţiei mediului înconjurator din faza de proiectare a oricărei tehnologii. Multe din dificultăţile firmei şi agenţilor pot fi eliminate de la bun început. Mai întâi, trebuie gasită o soluţie tehnologică care sa asigure consumuri reduse de materii prime şi energie. Produsele noii instalaţii trebuie proiectate astfel încât, dupa scoaterea lor din uz să poată fi reciclate. O parte din componente pot fi reciclate ca atare, pentru restul fie se gasesc soluţii de reintroducere în procesul tehnologic, fie se returneaza în mediu, dar neaparat într-o forma care să nu îl afecteze.

Prin urmare, studiile de fezabilitate trebuie să includă, din start, componenta tehnologică, evidenţiind toate riscurile ecologice din evaluarea consecinţelor lor economice şi social-umane. Este necesar ca întreprinderile sa-şi puna la punct instalaţiile de tratare a efluenţilor poluanţi, să-şi valorifice subprodusele de proces şi să-şi integreze tehnologiile material şi energetic, sa antreneze în circuitul productiv resure recuperate, să-şi creeze reţele de colectare şi sortare proprii, să creeze unităţi-satelit de mici dimensiuni care sa funcţioneze pe baza subproduselor de proces şi resurselor energetice recuperabile. Deoarece reciclarea nu protejeaza numai mediul exterior, ci reduce şi consumul de resurse (impact zero), la toate ofertele de vânzare de tehnologii sau produse, reciclarea produselor uzate devine o condiţie obligatorie.

Conform concluziilor cercetătorilor din domeniu, ritmul de creştere a intensităţii fenomenului de poluare este superior celui al dezvoltarii economice. Structura industriei este poluanta, indeosebi energetica, chimia, industria miniera, reprezentând 70-95% din totalul substanţelor poluante evacuate în factorii de mediu. Deasemenea, unele resurse naturale proprii au un potenţial de poluare ridicat (minereuri, lignit), la care se adaugă resurse importante cu un conţinut de până la 80% substanţe inerte (fosforit, apatit). Chiar daca nu se poate vorbi de o epuizare absolută a resurselor minerale şi energetice, trebuie luate în considerare tendinţa evidenta de reducere a conţinutului util al rezervelor şi de creştere, din aceasta cauză, a eforturilor financiare, energetice şi tehnologice pentru introducerea acestora in circuitul economic. Este evident, că la originea poluării stă producţia de materiale nespecifice mediului, dar nu diversitatea materialelor create de om este cauza reala,