Cuprins
- 1. Întreprinderea în cadrul pieţei de monopol.
- 1.1. Definiţia de monopol.Formele de monopol.
- 1.2. Comportamentul monopolurilor.Trăsăturile.
- 1.3. Cauzele care generează situaţia de monopol.
- 1.4. Curba cererii de monopol.
- 1.5. Volumul de maximizare a profitului.
- 1.6. Regularizarea monopolului natural.
- 1.7. Discriminarea preţurilor.
- 1.8. Echilibrul monopolului.
- 1.9. Monopolul bilateral.
- 2. Metodele de prevenire a monopolurilor pe pieţe.
- 2.1. Factorii care limitează puterea monopolului.
- 2.2. Practici antimonopoliste.
- 2.3. Limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei.
- 2.4. Organul de stat de reglamentare antimonopolistă în Republica Moldova.
- 3. Bibliografia.
Extras din proiect
1. Întreprinderea în cadrul pieţei de monopol.
1.1.
Definiţia de monopol.
Monopolul în economie se defineşte prin existenţa unei singure firme care fabrică un produs total diferit de al celorlalte (adică un produs nesubstituibil) , pe care îl oferă unui număr infinit de cumpărători.
Situaţiile de acest gen sînt concepute deci mai ales ca situaţii în care o întreagă ramură de activitate este constituită dintr-o singură firmă producătoare.În realitate însă , astfel de situaţii sînt foarte rar întîlnite.De aceea monopolul este stare ce se defineşte făcîndu-se apel la noţiunile de elasticitatea în cruce.Astfel , o firmă poate deţine statutul de monopol atunci cînd coeficientul de elasticitate în cruce a cererii , din produsul pe care ea îl vinde , în raport cu preţul la care le vînd firmelor aceeaşi marfă.Aceasta înseamnă că orice modificare de preţ ar încerca celelalte firme producătoare sau consumatoare , cererea şi oferta globală rămîne aproximativ neschimbată.Cu alte cuvinte , chiar dacă o firmă cu un anumit profil nu este unică , ea întruneşte calitatea de monopol atunci cînd produce sau cumpără atît de mult dintr-o marfă încît domină piaţa.
Rezultă atunci că monopolul poate fi perfect sau imperfect.
Monopolul perfect este întîlnit atunci cînd există un singur producător sau vînzător al unui bun total diferit de altele (imposibil de substituit) , concurenţa fiind astfel cu desăvîrşire înlăturată.
Monopolul imperfect apare în situaţiile în care , pe lîngă producătorul (vînzătorul) principal , există şi alţii , cu o forţă incomparabil mai mică.
Monopolul poate fi constituit din cîte : a) o singură întreprindere , sau b) mai multe întreprinderi (avînd acelaşi proprietar).
Spr deosebire de agenţii economici de pe piaţa concurenţei perfecte , care aveau doar o calitate de utilizatori (sau recepţioneri) de preţuri (neavînd altă posibilitate decît să se supună preţurilor pieţei) , firmele monopoliste sînt producătoare (sau furnizoare) de preţuri , ele fiind cele care practic fixează preţurile (nu însă , aşa cum vom constata imediat , şi cantităţile de mărfuri care se vor vinde sau se vor cumpăra la preţurile respective) , concurenţa dintre producători fiind înlăturată.
Formele de monopol
În viaţa reală există o mulţime de situaţii speciale , care generează apariţia mai multor varietăţi de monopol , cum ar fi :
- monopoluri permanente;
- monopoluri temporare (provizorii);
- monopoluri private sau publice;
- monopoluri legale sau naturale.
În funcţie de condiţiile apariţiei lor , există următoarele forme de monopol:
a) Monopolul natural , care se datorează exploatării unor resurse naturale disponibile în cantităţi limitate , cum ar fi:
- petrolul;
- terenurile de pămînt care permit producerea unor vinuri rare;
- apele minerale , etc.
b) Monopolul inovatorului (sau monopolul tehnologic) , numit uneori şi monopolul intemeiat pe calitatea unui produs industrial , are la temelia sa confecţionarea şi comercializarea unui produs nou , de o calitate deosebită.Aceasta este o situaţie de monopol temporar , care poate dura pînă în momentul în care alţi agenţi economici vor începe fabricarea aceluiaşi produs sau vor utiliza aceeaşi tehnologie de fabricare.Originea acestui tip de monopol se află în efortul de cercetare şi inovare a întreprinderii.
c) Monopol bazat pe realizarea economiilor de scară se datorează , de asemenea , utilizării unor factori temporari (un nivel optim de concentrare a producţiei) şi care permite producerea şi comercializarea unui bun la un preţ mai mic.
d) Monopolul contractat , numit adeseori şi monopolul prin alianţă , este forma cea mai răspîndită de monopol.Epoca de aur a acestui tip de monopol a fost perioada sfîrşitului secolului al 19-lea – începutul secolului 20.Monopolul prin alianţă apare în urma unor înţelegeri , de obicei tainice , între un număr limitat de întreprinderi , cu privire la mărimea preţurilor , împărţirea pieţelor de desfacere , stabilirea aceluiaşi nivel al salariilor , etc.Acest tip de monopol a atins apogeul dezvoltării sale pe la începutul secolului 20 .Ceva mai tîrziu , în urma aplicării unei legislaţii antitrust (antimonopol) , numărul acestui tip de monopol a început să scadă , activitatea acestora fiind considerată ilegală.
Oricum , în unele ţări de tranziţie monopolul prin alianţă este foarte răspîndit.În Republica Moldova , de exemplu , el se manifestă pe piaţa petrolului , pe piaţa produselor electronice , pe piaţa alcoolului etc.Formele concrete de constituire a acestui tip de monopol :
- cartelul;
- sindicatul;
- trustul;
- concernul.
Un exemplu de cartel internaţional , care activează şi astăzi , este OPEC-Organizaţia ţărilor Exportatoare de Petrol.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Microeconomie.doc