Microeconomie

Pentru a intelege mai bine ce este Salariul, trebuie inteleasa mai bine Repartitia Veniturilor.

Repartitia Veniturilor  reprezinta procesul prin care valoarea adaugata din activitatea Economica interna si de exterior sau venitul national se imparte intre posesorii factorilor de productie si in cele din urma, intre toti indivizii.

Repartitia Veniturilor  se imparte in:

1) Repartitie functionala ( sau distributie primara ) care dupa sursa de formare a lor, veniturile primare sunt considerate de posesorii factorilor de productie ca provenind din munca ( cele mai multe fiind salariile ) sau din proprietati si alte venituri care nu au caracter salarial ( renta, chirii, venituri din plasamente, dobanzi, profit, etc.)

2) Repartitie secundara ( sau redistribuirea ) veniturilor completeaza procesul de ansamblu al repartitiei prin noi forme de venituri ca urmare a interventiei administratiilor, in special a celor publice. Astfel de venituri se numesc venituri secundare sau derivate.

Salariul

Conform repartitiei veniturilor Salariul face parte din repartitia functionala sau distributia primara si se poate defini ca o forma de venit cea mai des intalnita intrucat ii revine cea mai mare parte din veniturile primare si constituie venitul exclusiv sau poate fi considerat ca o suma de platita pentru inchirierea capacitatii de a munci, in conditiile in care salariul se comporta ca un pret iar munca se comporta ca o marfa.

Salariul poate fi considerat o separatie juridica si economica intre munca si capital de aceea marimea dinamica si schimbarile care ar putea interveni cu privire la salariu pot crea probleme sociale de amploare sau chiar semnificatii politice majore. Diferentierea are la baza caracterul muncii, rezultatele obtinute si nu in ultimul rand aptitudinile fiecarui angajat. Atat marimea salariului cat si diferentele trebuiesc astfel stabilite incat sa pastreze aspiratia catre munca si catre ridicarea pregatirii, ca determinante pentru obtinerea unui salariu mai mare.

In limbajul curent ( modern ) salariul reprezinta remunerarea muncii.

Politica Salariala conform calsicilor secolului al XIX-lea a fost impartita in doua teorii si anume:

a) Teoria salariului natural spune spune ca este salariul care reprezinte minimul necesar pentru existenta salariatului si a familiei sale, care nu poate fi depasit in jos intrucat va deveni imposibila existenta, dar nici in sus pentru a nu duce la cresterea natalitatii ( ceea ce ar duce la cresterea ofertei de munca si la o scadere a salariului ). Dupa o idee a lui Karl Marx preluata de la D. Ricardo.

b) Teoria fondului de salarii spune ca salariul este rezultatul unui raport intre fondul de salarii si numarul celor care se gassesc in situatia de a se angaja. Nici conform acestei teorii salariul nu poate creste deoarece progresul tehnic poate atrage cresterea capitalului fix si nici nu se poate micsora pentru ca ar face sa creasca oferta de munca iar salariul sa se mentina. Conform teoriei lui A. Smith remodelata de J. Stuart Mill.

La inceputul secolului al XX-lea s-a elaborat teoria productivitatii marginale, care este si astazi cea mai larg folosita in explicarea salariilor. Aceasta teorie apartine neoclasicilor si deplaseaza explicatia salariului de la costul muncii spre utilizarea sa. Salariatul abordeaza salariul ca raportul dintre efortul depus de el si castigul obtinut, fapt care face ca oferta de munca sa fie crescatoare fata de salariul real. Capitalistul vede utilitatea muncii prin productivitatea sa marginala care, pe termen scurt, este in scadere iar datorita acestui fapt cererea de munca devine descrescatoare fata de salariul real. Astfel salariatul va reprezenta o suma ce corespunde unui anumit raport dintre utilitatea pe care o are munca pentru salariat si pentru capitalist, cand desutilitatea muncii si productivitatea sa marginala sunt egale.