Micul business în Republica Moldova

1. Debutul micului business în Republica Moldova

Tranziţia la economia de piaţă a Republicii Moldova a scos in vileag o serie de probleme, acuitatea cărora a reliefat tot mai mult criza economică şi socială: degradarea economiei, nivelul înalt al inflaţiei, deficitul bugetar, falimentarea întreprinderilor, creşterea şomajului etc.

După cum ne demonstrează experienţa unor ţări economic dezvoltate, una din posibilităţile de soluţionare a problemelor iscate este dezvoltarea amplă a activităţii antreprenoriale care actualmente este considerată drept un factor primordial în dezvoltarea economiei de piaţă a Republicii.

Printre etapele formării întreprinderilor mici în ţările cu economie de tranziţie, fondarea şi dezvoltarea sunt cele mai importante.

Etapa de fondare – s-a caracterizat printr-o ameliorare evidentă a indicilor de dezvoltare a businessului mic: se mărea vertiginos numărul întreprinderilor mici şi mijlocii, creşteau constant indicii absoluţi şi relativi ai numărului celor angajaţi în acest sector, sporea valoarea resurselor disponibile întreprinderilor mici şi volumul comercializării.

Etapa de dezvoltare a întreprinderilor mici s-a remarcat prin scăderea ritmului lor de dezvoltare, iar în unele ţări – prin reducerea totală sau parţiala a sectorului businessului mic şi a aportului sau în totalul producţiei. Aceste procese în diverse ţări s-au manifestat în mod diferit, situaţia putând fi explicată prin multiple cauze. Astfel, într-o serie de ţări din Europa Centrală şi de Răsărit ( Polonia, Cehia, Ungaria ) scăderea ritmului de creştere a micului business poate fi explicat, într-o anumită măsură, prin “ saturaţia ” economiei cu întreprinderi mici. În aceste state funcţionează mecanismele autoreglării micului business care, totuşi, se realizează cu susţinerea activă din partea statului.

În majoritatea ţărilor CSI reducerea indicilor de dezvoltare a micului business este condiţionată de alte cauze: criza economică legată de căderea valutelor care s-a produs în 1998, sistemul ineficient de susţinere a businessului mic din partea statutului sau chiar lipsa acestui suport. Tendinţele dezvoltării micului business în aceste ţări este dificil de pronosticat. Totul depinde de capacitatea guvernanţilor de a promova o politică de susţinere a micului business, schimbând în mod radical condiţiile mediului de dezvoltare a antreprenoriatului.

Businessul privat în Republica Moldova a început să apară şi să se dezvolte pe la sfârşitul anilor 80, după liberalizarea gorbaciovistă. Primele semne de viaţă ale privaţilor au apărut odată cu fondarea primelor cooperative. Acestea din urmă au dispărut cu timpul, în locul lor apărând SRL-uri, Societăţi pe Acţiuni, Întreprinderi Individuale. După demararea privatizării pământurilor au apărut şi Gospodăriile de fermieri, Asociaţii, etc.

Scopul tuturor celor care au iniţiat afaceri proprii a fost câştigarea unui ban propriu, într-o afacere proprie. Şi iată de aici au început problemele. Primele probleme au fost de mentalitate. Oamenii primeau foarte greu în sufletul lor noul fenomen economic – businessul privat. De obicei „ particularii ” erau priviţi cu suspiciune ca pe nişte afacerişti şi demolatori ai sistemului. Dar această stare de suspiciune a fost depăşită destul de repede, odată cu prosperarea primelor şi apariţia multora care doreau să aibă afaceri proprii.

Aceste probleme aveau să fie accentuate după ce au apărut altele, cu mult mai complicate, şi care durează până în ziua de astăzi – relaţiile cu statul, adică cu instituţiile de stat.

Brusc statul a început să se intereseze foarte mult de activitatea businessului privat. Şi asta în condiţiile în care destul de mult timp nici nu l-a observat. A apărut şi o patologie nouă la organele statale – frica cronică faţă de acest sector. Şi au început a pune piedici. Impozite mari, controale frecvente, cerinţe igienice exagerate, standardizate, licenţiere, autorizaţii, etc.

Pentru nişte întreprinderi mari aceste lucruri erau cunoscute, sau dacă nu, măcar foarte uşor de realizat, dată fiind puterea financiară de care dispuneau. Cu toate că istoria cunoaşte cazuri când şi asemenea întreprinderi dădeau faliment din cauza legislaţiei dură.

Astăzi Guvernul Republicii Moldova percepe sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii drept baza creării şi dezvoltării unei economii moderne şi dinamice, axate pe cunoştinţe. Sectorul respectiv al economiei naţionale poate aduce o contribuţie substanţială la Produsul Intern Brut, sporirea oportunităţilor de ocupare a forţei de muncă şi stimularea creşterii exporturilor. În condiţiile unei pieţe cu o concurenţă puternică întreprinderile mici şi mijlocii dispun de abilitatea de a reacţiona flexibil şi de a se adapta rapid la schimbările economice ciclice şi structurale. Din acest punct de vedere, un sector al întreprinderilor mici şi mijlocii bine dezvoltat poate contribui la fortificarea stabilităţii şi creşterii macroeconomice din ţară, o pârghie pentru integrarea socială şi regională în Europa.

2. Cadrul normativ al micului business

Astăzi există un şir de acte normative care reglementează activitatea sectorul Întreprinderilor mici şi mijlocii din Republica Moldova:

Legea nr. 1265-XIV din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor. Reglementează procesul de înregistrare a constituirii, reorganizării şi lichidării unei întreprinderi sau organizaţii, a modificărilor şi completărilor în actele de constituire. Stabileşte atrinuţiile Camerei Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale, ale oficiilor teritoriale ale Camerei şi ale registratorului de stat, în procesul înregistrării întreprinderilor. Camera eliberează certificat de înregistrare a întreprinderii şi duplicate, în cazul pierderii şi distrugerii certificatului. Camera este obligată să elibereze la cerere, extrase din Registrul de Stat. În cazul adoptării hotărârii de lichidare a întreprinderii sau organizaţiei, acest fapt trebuie comunicat oficiului teritorial al Camerei, cu prezentarea documentelor pentru consemnarea începerii procedurii de lichidare.