Migrația Internațională a Forței de Muncă

CAPITOLUL I

Aspecte teoretice privind piaţa muncii şi

migraţia internaţională a forţei de muncă

Piaţa muncii este o piaţă de un tip deosebit, al cărei obiect de tranzacţie este factorul muncă , un bun care întruneşte un ansamblu de caracteristici biopsihologice, demografice, educativ- profesionale şi comportamentale care îl diferenţiază net de oricare alt bun care intră în sfera relaţiilor de schimb pe celelalte pieţe. În economiile moderne, lucrătorii îşi vând serviciile de muncă posesorilor de capital în cadrul pieţei muncii. Prin urmare, piaţa muncii reprezintă locul de întâlnire şi confruntare dintre purtătorii cererii de muncă şi ofertei de muncă.

O componentă importantă a fenomenului demografic, care exercită influenţă nemijlocită asupra forţei de muncă şi, totodată, o caracteristică fundamentală a populaţiei zilelor noastre , o reprezintă mişcarea populaţiei, deplasarea ei dintr-un loc în altul.

Migraţia internaţională, fenomen care implică consecinţe demografice, sociale, economice şi politice a crescut semnificativ începând cu 1980, iar interesul pentru analiza acestui proces s-a intensificat şi a cuprins toate regiunile lumii.

1.1. Piaţa muncii : Cererea de muncă. Oferta de muncă.

Piaţa muncii poate fi definită ca spaţiul economic în care se întâlnesc, se confruntă, se negociază în mod liber cererea de muncă ( deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători) şi oferta ( reprezentată prin posesorii factorului muncă).

Piaţa muncii este definită ca ansamblul operaţiilor care se derulează la diferite niveluri de organizare economico- socială de către diferiţi agenţi economici, în legătură cu reglarea cererii şi a ofertei de muncă, a relaţiilor profesionale în general.

În procesul de dezvoltare şi funcţionare a economiei naţionale, piaţa muncii îndeplineşte importante funcţii de ordin economic, social- politic şi educativ:

a) alocarea eficientă a resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, profesii, teritoriu în concordanţă cu volumul şi structura cererii de muncă. Astfel, sunt puse în acţiune o serie de mecanisme ale pieţei muncii, între care salariul şi diferenţele salariale, dar şi mecanisme din afara pieţei muncii propriu- zise ( politici fiscale, politici de investiţii);

b) unirea şi combinarea factorului de muncă cu mijloacele de producţie;

c) influenţarea formării şi repartizării veniturilor:

- pe piaţa muncii se formează şi se repartizează veniturile din muncă, în funcţie de criterii stabilite prin acte normative şi / sau prin contracte colective;

- se distribuie plusul de productivitate între muncă şi capital;

d) funcţia socială, contribuind la formarea şi orientarea climatului de muncă şi la realizarea unei protecţii sociale adecvate, mergând până la eliminarea canalelor de adâncire a sărăciei şi polarizare socială;

e) funcţia cultural- educativă, întrucât furnizează informaţii pentru procesul de orientare profesională, recalificarea şi reintegrarea forţei de muncă şi soluţionează prin mecanismele sale acest proces.

Piaţa muncii prezintă o serie de particularităţi, în raport cu celelalte pieţe, cele mai importante fiind:

1) multidimensionalitatea rezultată din modul de formare, evoluţie, şi ajustare a cererii şi ofertei de muncă. Ca urmare, piaţa muncii are dimensiuni demografice, biopsihologice, economice şi educaţionale- formative.

Dimensiunile demografice se referă la câţiva indicatori importanţi care privesc aşa- numitul profil demografic şi se regăsesc în statisticile oficiale rata anuală de creştere a populaţiei, resursele de muncă disponibile, populaţia de 60 de ani şi peste.

Dimensiunile biopsihologice vizează comportamentele şi obiceiurile de muncă, programul de lucru la întreprinderi, parteneriatul social.

Dimensiunile economice se referă cu precădere la volumul şi structura populaţiei ocupate , la distribuţia ei pe sectoare de activitate, pe categorii socio- ocupaţionale

Dimensiunile educaţional- formative fac trimitere la modul de formare a capitalului uman, la dezvoltarea învăţământului

2) este o piaţă cu un grad ridicat de rigiditate şi de sensibilitate şi prin aceasta ea condiţionează atât echilibrul economic, cât si pe cel social- politic. Rigiditatea şi sensibilitatea ei rezultă nu numai din particularităţile ofertei, ci şi din ponderea mare şi întrepătrunderea ridicată a laturilor economice şi sociale.

Asigurarea locului de muncă, alegerea şi exercitarea liberă a profesiei reprezintă în egală măsură un act economic şi unul de echitate socială, de echilibru social.