Model de dezvoltare socio-economică

Introducere

Noua abordare sistemică a conceptului de dezvoltare include componente interdependente de ordin economic şi social, dar şi psihosocial, juridic, administrativ etc. Conexiunile dintre principalii indicatori ai dezvoltării economico-sociale, şi anume creşterea populaţiei, resursele de materii prime, creşterea economică, consumul populaţiei, protecţia socială şi mediul natural1 sunt corelate cu natura drepturilor de proprietate asupra pământului, influenţele sociale şi stratificarea societăţii, organizarea şi motivaţia birocraţiilor guvernamentale, sistemul administraţiei publice, natura atitudinilor populare cu privire la muncă, timp liber şi autoperfecţionare, inclusiv atitudinile elitelor economice şi politice2.

Dezvoltarea este un proces multidimensional implicând schimbări majore în structurile sociale, în atitudinile populare şi în instituţiile naţionale, urmărindu-se accelerarea creşterii economice, reducerea inegalităţii şi eradicarea sărăciei. Astfel, valorile pe baza cărora se realizează dezvoltarea sunt :

- sustenanţă – abilitatea dezvoltării economice de a asigura acoperirea nevoilor de bază pentru marea majoritate a populaţiei unei ţări;

- autorespectul – implică autoconsiderarea de către individ a propriei personalităţi;

- libertatea – marchează avantajul creşterii economice ca fiind acela al creşterii posibilităţilor oamenilor de a alege.

Specialiştii plasează conceptul de dezvoltare durabilă printre cele cinci mari principii ale eticii ştiinţifice, alături de principiul echităţii, principiul precauţiei, deontologia activităţilor ştiinţifice şi organizarea dezbaterilor şi luărilor de decizii.

Adoptarea principiilor dezvoltării durabile presupune o reorientare a perspectivei tehnocentrice către una ecocentrică în toate aspectele de amenajare a teritoriului.

1 Alecsandru C. Sobaru, Gabriel Năstase, Chiriac Avădanei, Artera navigabilă Dunăre – Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucureşti, Editura Economică, 1998, pag. 259

2 M. Cândea, Florina Bran, Spaţiul geografic românesc, Bucureşti, Editura Economică, 2001, pag. 260

Problemele globale referitoare la echilibrul factorilor de mediu au o importanţă majoră în studiul conceptului de dezvoltare economico-socială durabilă: astăzi, pentru mâine, toate problemele legate de resurse (aerul, solul, apa, de poluare şi degradare a mediului) sunt analizate interdependent de dezvoltarea economico-socială şi dezvoltarea tehnologică.

Lucrarea de faţă urmăreşte identificarea, fundamentarea unei strategii de dezvoltare durabilă, centrată pe caracterul de factor motrice al turismului, dar şi de activitate integratoare a domeniilor economic, social şi ecologic.

Dezvoltarea turismului durabil satisface necesităţile turiştilor prezenţi şi ale regiunilor gazdă, în acelaşi timp cu protejarea şi creşterea şanselor şi oportunităţilor pentru viitor. El este văzut ca o modalitate de management a tuturor resurselor în asemenea fel, încât nevoile economice, sociale şi estetice să fie pe deplin satisfăcătoare, menţinând integritatea culturală, dimensiunile ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi sistemul de viaţă.

Turismul durabil acoperă toate formele şi activităţile din industria ospitalităţii, incluzând turismul convenţional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri (este necesar ca aceasta să fie dezvoltarea generală), iar al doilea constă în turismul de croazieră, turismul religios şi turismul sportiv.

Prin amenajările şi condiţiile pe care le presupune, turismul va impulsiona dezvoltarea economică şi culturală a perimetrelor oraşului Brăila şi, în consecinţă, crearea de condiţii de viaţă mai bune pentru populaţia locală. Pe lângă faptul că turismul are consecinţe asupra geografiei oraşului, asupra, amenajării de drumuri, realizării de servicii publice, industrializării, strategia dezvoltării turistice impune măsuri de protecţie a mediului, a valorilor fundamentale ale existenţei umane, a peisajului, apei, aerului, florei, faunei etc.

În prezenta lucrare atenţia s-a concentrat asupra turismului, având în vedere potenţialul natural şi economic, precum particularităţile acestui sector al activităţii economice de a crea oportunităţi pentru atragerea investiţiilor străine şi dezvoltarea sectorului privat naţional. S-a pus un accent deosebit pe posibilităţile de dezvoltare a turismului urban, fiind detaliate aspecte referitoare la programe de acţiune pentru dezvoltarea facilităţilor turistice, implementare, asigurarea resurselor umane, implicarea comunităţilor locale, marketing şi promovare.

1. Cerinţele dezvoltării durabile

1.1. Conceptul de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă este un concept, relativ nou, de dezvoltare a societăţii umane, ce a fost propus şi dezvoltat în anii '70-'80 ai secolului XX şi oficializat şi promovat în anii '90 ai aceluiaşi secol. De atunci au fost propuse zeci de definiţii.

Conceptul cunoaşte o largă utilizare, chiar este, poate, prea des folosit, fără a se insista, în aceeaşi măsură, şi pe o aprofundare şi adaptare specifică.

Astăzi, aproape totul se desfăşoară sub sigla dezvoltării durabile3:

1. societatea se dezvoltă prin aplicarea dezvoltării durabile;

2. invăţământul trebuie să devină durabil;

3. industria sau agricultura se dezvoltă durabil;

4. cercetarea trebuie să susţină dezvoltarea durabilă;

5. resursele de apă se vor utiliza durabil etc.