Model Econometric

INTRODUCERE

Teoria economica, cu ajutorul careia explicam functionarea mecanismului economic, pune în evidenta multiplele dependente care se realizeaza în activitatea economica. Inflatia, una din cele mai complexe categorii economice se afla în centrul celor mai complexe dependente din economie. Fundamentarea deciziilor de politica economica si sociala trebuie sa tina seama de astfel de dependente. De aceea, selectarea dependentelor care au caracter de stabilitate si masurarea acestora a constituit o preocupare prioritara a teoriei si cercetarii economice. O metodologie larg utilizata pentru masurarea unor astfel de dependente o reprezinta modelele econometrice de regresie.

Inflatia a fost, în ultimul deceniu, unul dintre principalii factori de instabilitate a mediului economic românesc, atât prin nivel, cât si prin volatilitate, previzionarea evolutiei sale si acoperirea costurilor asociate fiind dificil de realizat. De aceea, in proiectul de fata am incercat sa analizez relatia inflatiei cu factorii care o influenteaza, incepand cu anul 1990 pana in 2004.

Scurt istoric al perioadei analizate

În România, inflatia a fost recunoscuta ca problema începând din noiembrie 1990 – momentul declansarii reformei economice. Fenomenul a existat însa si înainte de aceasta data (decalaje între cerere si oferta pe piata interna au fost sesizate înca de la începutul anilor ’80, pe fondul rambursarii accelerate si înainte de termen a datoriei externe), dar tensiunile acumulate au fost reprimate si mascate prin intermediul pârghiilor specifice economiei planificate.

Începând din 1991, timp de trei ani, pe parcursul carora s-au consumat principalele etape de liberalizare a preturilor, inflatia s-a aflat pe o panta ascendenta, nivelul maxim fiind înregistrat în 1993, când preturile de consum au avut o variatie medie

anuala de peste 256 procente. Cresterile ample de preturi înregistrate în aceasta perioada s-au datorat liberalizarii lor graduale, dar si altor masuri, cum au fost cele de reforma fiscala si cele privind cursul de schimb al monedei nationale.

În 1994, pe fondul reluarii cresterii economice si al temporizarii reformei preturilor, inflatia s-a calmat. Formarea cresterii economice, practic pe vechile structuri, si operatiunile cvasifiscale la care au recurs autoritatile pentru a mentine în functiune un aparat productiv inadecvat au fost principalele cauze pentru care nici expansiunea economiei si nici procesul de dezinflatie nu au fost durabile; în 1997 inflatia a reizbucnit, ultima etapa majora de liberalizare (care a însemnat ridicarea oricaror restrictii privind preturile alimentelor si renuntarea la politica de subevaluare a energiei electrice, termice si gazelor naturale) producându-se pe fondul unui declin al produsului intern brut de peste 6 procente.

Inflatia a continuat sa fie ridicata si în urmatorii ani: în 1998 si 1999, pe fondul continuarii declinului economic de ansamblu, majorarea TVA, evolutiile preturilor si tarifelor administrate practicate la utilitatile publice (mai ales scumpirea energiei electrice prin eliminarea subventiilor încrucisate) si deprecierea cursului de schimb au creat presiuni continue asupra preturilor; abia în anul 2000, o data cu reluarea cresterii economice, a început un nou proces de dezinflatie, rata anuala de crestere a preturilor de consum reducându-se cu peste 14 puncte procentuale.

CAPITOLUL I – Definirea modelului

Modelele de regresie construite pentru modelarea inflatiei în conceptia circuitului inflationist are urmatorul obiectiv, si anume identificarea cauzelor procesului inflationist ca rezultat a combinarii unor politici salariale, monetare si de credit specifice.

Modelul construit cuprinde variabile fundamentale capabile sa explice fenomenul inflationist într-o anumita perioada de timp, pentru o anumita structura si functionare a economiei. Modelul circuitului inflationist al salariilor considera dependentele dintre inflatie si venit, productivitatea muncii, rata de schimb.

Variabilele modelului sunt variabile endogene (rezultative) si variabile exogene (factoriale).