Modele de Creștere Economică ale Țărilor din Europa Centrală și de Est

1. Creștere economică vs dezvoltare economică. Modele de creștere economică

1.1. Creșterea economică. Dezvoltare economică

Creșterea economică este un proces complex care poate fi definit, prin efectele sale, ca un proces de creștere a rezultatelor activitatilor din economia nationalムper total și pe locuitor.Aceasta poate fi asociataƒ ca semnificație, pe termen scurt, fazelor de prosperitate economică. Pe termen lung, creșterea economicăse manifesta ca o tendintă, ca un trend ascendent rezultat din creșteri și descreșteri succesive. Creșterea economică este diferităde dezvoltarea economică,atat prin sfera de cuprindere, cat și prin relația de interdependentă.

Dezvoltarea economicăpresupune procesul de creștere, dar nu orice creștere, inseamnă și dezvoltare. Nivelul de dezvoltare economicăse apreciază luand in considerare un sistem de indicatori dintre care cei mai semnificativi se consideră a fi:

- produsul naţional brut pe locuitor şi dinamica lui

- populaţia ocupată şi structura pe sectoare a acesteia

- nivelul productivităţii muncii şi a capitalului, precum şi ritmurile lor de creştere.

Creşterea economică zero reprezintă evoluţia crescătoare şi în acelaşi ritm a produsului intern brut real şi a populaţiei totale, aceasta însemnând că produsul intern brut pe locuitor rămâne la acelaşi nivel în perioada analizată. Creşterea economică pozitivă semnifică o creştere a produsului intern brut real cu un ritm mai mare decât acela al creşterii populaţiei, ceea ce înseamnă că sporeşte şi produsul intern brut pe locuitor.

Creşterea economică negativă semnifică o creştere a produsului intern brut real cu un ritm mai mic decât acela al creşterii populaţiei totale, ceea ce determină o scădere a produsului intern brut pe locuitor. Măsurarea creşterii economice se realizează pe baza ratei creşterii economice (g), care se obţine prin raportul procentual al diferenţei dintre produsul intern brut real din anul curent şi produsul intern brut real din anul de bază, pe de o parte şi, produsul intern brut real din anul de bază, pe de altă parte: g = ((PIBr1-PIBr0)/PIBr0)x100.

1.2. Modele de creştere economică

Modelul de creştere economică reprezintă expresia matematică a unui sistem relaţional complex, existent între factorii creşterii economice.

1.2.1. Teoria şi modelul clasic al creşterii economice

În concepţia clasicilor, factorii de producţie se limitează la muncă, pământ şi capital. Pentru clasicii Adam Smith şi David Ricardo creşterea economică este rezultatul acumulării de capital(transformarea unei părţi din plusprodus în capital) şi determină creşterea bogăţiei pe locuitor prin creşterea capitalului productiv pe locuitor. În teoria clasică, factorii creşterii economice sunt factorii de producţie clasici: munca, natura şi capitalul. Alături de factorii clasici, Marx consideră că procesul creşterii economice este influenţat şi de factori politici, sociali şi istorici. Modelul realizării produsului social în condiţiile reproducţiei lărgite este de natură să evidenţieze faptul că sursa creşterii economice este plusprodusul.

1.2.2. Teoria şi modelul Keynesian de creştere economică

Potrivit concepţiei keynesiene, venitul naţional creşte ca răspuns la modificarea cererii agregate. În modelul elaborat de Keynes, sporul venitului este un multiplu al creşterii investiţiilor. Nivelul ocupării forţei de muncă este funcţie de cererea efectivă de pe piaţa bunurilor şi serviciilor, ceea ce înseamnă că în situaţia de echilibru, nivelul ocupării este funcţie de nivelul venitului naţional de echilibru, altfel spus, ocuparea de echilibru poate fi diferită de ocuparea deplină.