Cuprins
- 1. Politica macroeconomica. Abordari teoretice 2
- 2. Politica macroeconomica. Obiective, instrumente si indicatori 3
- 3. Formalizarea politicilor macroeconomice cu ajutorul modelului IS - LM 3
- 3.1. Politica fiscala in modelul IS-LM 3
- 3.2. Politica monetara in modelul IS-LM 7
- 4. Efectele politicilor fiscal-bugetara si monetara 12
- 4.1. Politica fiscala si efectul crowding-out 12
- 4.2. Efectele politicii monetare 14
- Bibliografie: 17
Extras din proiect
1. Politica macroeconomica. Abordari teoretice
Politica macroeconomica se concretizeaza in ansamblul de principii, mijloace si metode de actiune prin care se realizeaza obiectivele economice generale ale autoritatii statului pe o perioada mai lunga de timp. Principalele instrumente de politica macroeconomica folosite in conducerea unei economii sunt politica monetara si politica fiscal-bugetara.
Strategia de conducere a unei economii trebuie să vizeze stabilizarea macroeconomică pe termen lung, prin politici macroeconomice adecvate să reuşească reducerea inflaţiei, diminuarea şomajului, relansarea economică şi atingerea obiectivului ideal - creşterea economică susţinută. Altfel spus, rolul fundamentel al politicii macroeconomice este atingerea stabilitatii macroeconomice prin alcatuirea unui mix optim de politici capabil sa absoarba decalajele PIB pe termen scurt si sa conduca productia aproape de nivelul PIB potential.
„Toate strategiile guvernamentale au ca obiectiv cresterea bunastarii societatii. Dezvoltarea economica si, astfel, cresterea bunastarii la nivelul societatii presupune obtinerea unei cresteri economice sustenabile” , ce poate fi atinsa intr-un timp mai scurt atunci cand se obtine un mix optim de politici economice care sa imbine masuri de stimulare a cererii (prin politici orientate catre cererea agregata) cu masuri de incurajare a ofertei (politici orientate spre oferta agregata).
2. Politica macroeconomica. Obiective, instrumente si indicatori
Analiza politicii macroeconomice trebuie sa porneasca de la „algoritmul” de conducere a unei economii. Se face distinctia intre obiective, tinte intermediare, instrumente si indicatori
Conform lui Nicholas Kaldor obiectivele politicilor macroeconomice pot fi sintetizate in patru categorii principale astfel: cresterea economica, asigurarea locurilor de munca, altfel spus mentinerea ratei somajului la un nivel cat mai scazut, stabilitatea preturilor prin controlul inflatiei si echilibrul balantei de plati externe. Indeplinirea acestor obiective (obiective tactice) se realizeaza identificand intrumentele de politica optimale (rata dobanzii, rata marginala de impozitare, cheltuielile publice, etc.) si va conduce la atingerea obiectivului strategic al politicilor macroeconomice: cresterea bunastarii sociale.
Indicatorii macroeconomici (de exemplu: PIB, rata inflatiei, rata somajului utilizati pentru a masura performanta activitatii economice, inflatia, respectiv gradul de ocupare fortei de munca) au un rol fundamental in definirea politicilor macroeconomice, deoarece ei ofera informatii despre nivelul curent al obiectivelor stabilite sau despre evolutia lor viitoare si un suport informational ce permite decidentilor de politici economice sa ajusteze parghiile de care dispun, pentru a obtine o mai buna performanta in atingerea obiectivelor propuse.
3. Formalizarea politicilor macroeconomice cu ajutorul modelului
IS - LM
3.1. Politica fiscala in modelul IS-LM
Modelul IS – LM (model de origine keynesiana) stabileste acele valori ale PIB si ale ratei dobanzii care echilibreaza simultan pietele monetara si de marfuri si reprezinta un instrument de analiza a efectelor politicilor fiscale si monetare pe termen scurt asupra productiei si asupra ratei dobanzii In acest cadru de abordare nivelul preturilor este fix si venitul real (PIB real) este variabil.
Politica fiscala reprezinta politica promovata de catre guvern cu privire la nivelul cheltuielilor guvernamentale, la nivelul transferurilor si structura taxelor si impozitelor. Politica fiscala mai este denumita politica bugetara, deoarece instrumetalizarea ei se face prin intermediul bugetului public. Astfel aplicarea unei politici fiscale determina efecte imediate aupra bugetului guvernamental. Cresterea cheltuielilor guvernamentale sau a platilor transferabile duce la sporirea defictului bugetar, in timp ce cresterea ratei fiscalitatii duce la reducerea acestuia. De aceea, proiectarea unei politici fiscale trebuie intotdeauna insotita de o analiza a efectelor acesteia aupra deficitului bugetar, a datoriei publice, in general.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Modele de Fundamentare a Politicilor Macroeconomice.doc