Modelul European versus Modelul American

Introducere

În acest proiect ne-am propus să prezentam modelul american și cel european, determinând punctele forte și punctele slabe a fiecaruia dintre ele. Am început acest proiect prin a prezenta cele doua modele, iar mai apoi am dezvoltat în mod comparativ subiecte precum șomajul, cauzele scăderii productivității și sistemul educațional.

Am putut observa faptul că Europa investeste puțin în cercetare-dezvoltare și nu stie să valorifice aceste cheltuieli în creșteri de productivitate. Alte cauze ale productivității scăzute sunt lipsa de tehnologizare și multitudinea de zile libere pe care europenii și le acordă. Toate aceste minusuri ale Europei, pentru SUA reprezintă puncte în care sunt cei mai buni. Deși criza a lovit cel mai rau în SUA, iar rata șomajului a crescut în mod alert, în prezent situația este mult mai buna spre deosebire de Europa unde doar țările dezvoltate pot spune că au o rată a somajului scăzută.

Modelul American

Modelul economic de piaţă american se află la confluenţa a două mari modele teoretice, şi anume: modelul neoclasic (în acest tip de economie intervenţia statului este exclusă) şi modelul keynesist (în care intervenţia statului este acceptată doar ca agent economic decizional).

Economia americană de azi, de la începutul secolului XXI, este un complex economic militaro-industrial şi informatic care acţionează pe tot cuprinsul globului.

Forţa de care dispune America vine din eşecurile precedente şi din criza teoriei keysiene ilustrată de recesiunea din anii ‘70. Într-adevăr acesta păruse să anunţe sfârşitul unei teorii care se baza pe stimularea cererii şi pe deficitul bugetar şi care anterior contribuise, mai ales în Europa, la succesul “Celor 30 de ani glorioşi 1945-1975”. Însă, S.U.A. este departe de a fi singura care a înmormântat în 1980 ideile lui Keynes.

Dincolo de expansiunea să economică, ţara despre care discutăm controlează şi instituţional lumea. Este vorba aici despre instituţii internaţionale ca Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Organizaţia Mondială pentru Comerţ sau despre principala organizaţie militară internaţională – NATO.

Relansarea economiei americane care începe cu preluarea puterii de către Reagan, are la bază în primul rând un activ fără echivalent, o importantă moştenire economică, financiară şi tehnologică; de asemenea, nu trebuie neglijat aportul categoriilor de forţă de muncă la dezvoltarea şi extinderea influenţei economiei americane.

Actul economic, politic şi măsurile sociale se completează una pe cealaltă, fiecare din aceste componente obţinând unele avantaje din această comuniune de interese.

Fondul prielnic, privilegiile de care a putut beneficia economia americană, sunt în principal următoarele:

1. Stocul de capital pe care Statele Unite nu a încetat să îl acumuleze de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi până astăzi, este incomparabil. În interiorul graniţelor Statele Unite poseda imense infrastructuri, de cele mai multe ori dintre cele mai moderne: aeroporturi, autostrăzi, universităţi, uzine, patrimoniu imobiliar. În afara graniţelor, multinaţionalele americane controlează active uriaşe şi puternic subestimate de o contabilitate efectuată de cele mai multe ori în termeni de costuri de achiziţie care nu ţin seama de reevaluările actuale.

2. Resursele primare de care dispun Statele Unite, sunt printre cele mai importante de pe glob. Rezervele ei energetice - în special sub formă de gaz natural şi de cărbune - sunt imense. Cu excepţia câtorva minereuri strategice, ea posedă aproape toate metalele. Potenţialul uman american al patrulea din lume din punct de vedere numeric, însă primul în rândul ţărilor civilizate, constituie la rândul ei o bogăţie fără echivalent. Deci, s-ar putea spune că acest stat sta pe un munte de aur. Toate acestea, nu ar constitui însă un avantaj în posesia altei economii deoarece nu fiecare stat este capabil să îşi organizeze, gestioneze şi administreze resursele primare şi secundare cu atât discernământ, cum o fac reprezentanţii economiei americane. Pentru unii exista chiar şi în acest moment banală întrebare “dacă americanii au atât de multe resurse, mai ales în domeniul gazelor naturale şi petrolului, de ce sunt pe primul loc în clasamentul ţărilor importatoare de petrol, exportat de către ţările Orientului Mijlociu ?”. Răspunsul derivă din simpla strategie pe care o folosesc managerii americani, aceea că resursele proprii trebuie păstrate cu mare grijă, folosite eficient, pentru că aşa cum ştim exista un real şi permanent dezechilibru intre nevoile umane nelimitate şi resursele limitate de către potenţialul planetei. Deci, atunci când în Orientul Mijlociu resursele de petrol vor fi aproape de zero, Statele Unite vor fi printre puţinele state care îşi vor putea desfăşura activitatea de producţie folosind resursele proprii; scopul propus va fi astfel atins, pentru că perioada de timp pe care o oferă folosirea resurselor din exterior, poate fi folosită în scopul dezvoltării unor noi tehnologii care să necesite injectarea în procesul de producţie a unor cantităţi mai mici de produse petroliere sau înlocuirea totală a acestora cu alte produse mai eficiente din punct de vedere economic şi ecologic.

3. Tehnologia - în acest domeniu, S.U.A. beneficiază de un avantaj însemnat. Cei mai mari cercetători, cei mai buni ingineri, cei mai dotaţi studenţi au venit să lucreze în Statele Unite. Ei, aduc acel faimos capital în privinţa căruia toată lumea este de acord că este cel mai important - materia cenuşie - sau capitalul intelectual dobândit. Din acest punct de vedere, Statele Unite speculează pe piaţa internaţională a forţei de muncă, achiziţionarea celor mai mari specialişti din alte ţări. Acest proces de transferare a valorilor, de la ţările care nu îşi pot permite să îşi susţină aşa cum ar trebui valorile, la alte ţări care au această abilitate, este unul foarte trist însă cu consecinţe avantajoase pentru ţările din a doua categorie. Între acestea, se afla şi Statele Unite care beneficiază la rândul lor de aceste avantaje.

4. Privilegiul monetar, care se dovedeşte a fi hotărâtor. Începând cu 1945, dolarul serveşte drept moneda de referinţă în tranzacţiile internaţionale. De asemenea, el este şi principala moneda de rezervă pe care o înmagazinează băncile centrale din majoritatea ţărilor.

Acum, la început de secol XXI, putem vorbi despre un nou model american de economie sau despre modelul neoamerican cu următoarele trăsături:

1) sectorul public ce produce bunuri necomerciale este unul neglijabil şi are o tendinţă de reducere;

2) piaţa are un rol determinant în circulaţia bunurilor de la producător la consumator, majoritatea schimburilor derulându-se după principiul pieţei;

3) baza politicii economice o constituie stimularea ofertei, iar în deciziile adoptate prevalează reuşita individuală şi maximizarea profitului individual;

4) preţurile bunurilor depind de condiţiile aleatorii ale pieţei;

5) fiscalitatea este redusă, iar implicarea statului în economie este neglijabilă;

6) întreprinderea, ca centru al activităţilor economice, este considerată bun comercial ca oricare altul;

7) piaţa financiară şi bursa au rol decisiv de barometru al activităţii economice în raport cu alte forme ale economiei de piaţă;

8) un sistem de învăţământ elitist care tinde să funcţioneze după regulile pieţei;

9) politici economice şi un sistem de valori care încurajează consumul;

10) grad redus de securitate economică faţă de riscuri (şomaj, boală, sărăcie). Protecţia socială este mai ales o chestiune individuală sau, cel mult, a organizaţiilor de caritate