Modelul IS-LM

1. Prezentarea modelului IS-LM pentru o economie deschisa

In economia de piata deschisa apar patru sectoare economice : gospodariile, firmele, sectorul public (guvernamental) si sectorul extern. Acestea sunt legate intre ele printr-o multitudine de fluxuri a caror intensitate este determinata de anumite piete – piata bunurilor si serviciilor, piata financiara (care include si piata valutara), piata factorilor de productie s.a.

Modelul IS-LM arata legaturile existente intre sectorul bunurilor si serviciilor si sectorul monetar, adica legatura intre pietele bunurilor si cea a activelor financiare.

Interdependetele multiple care se stabilesc prin intermediul fluxurilor valorice fac ca orice soc sau perturbatie la care este supus unul dintre sectoarele economiei sa se transmita mai departe, determinand dezechilibre ale pietelor si perturbatii in alte sectoare. Daca o perturbatie este suficient de puternica, ea poate determina dezechilibrul intregii economii. Drept urmare, este necesara initierea anumitor procese prin intermediul carora efectele socurilor si perturbatiilor sa fie atenuate si chiar sa determine refacerea echilibrelor care au fost deja afectate.

Teoria macroeconomica moderna (neokeynesianismul) se fundamenteaza pe modelul IS-LM iar acesta continua sa fie folosit si astazi, la mai mult de 70 de ani de la crearea sa, deoarece ofera un instrument puternic si simplu de analiza a efectelor politicilor monetare si fiscale asupra cererii agregate si ratei dobanzii.

Termenii IS si LM sunt reprezentarile prescurtate a relatiei dintre investitii si economii pe de o parte (IS - Investment=Saving) si respectiv cererea si oferta de bani pe de alta parte (LM - Money Demand=Money Supply).

Curba IS reprezinta toate combinatiile posibile dintre venit si rata dobanzii care echilibrează piata bunurilor si serviciilor. Aceasta piata se afla in stare de echilibru atunci cand oferta agregata (volumul de productie fabricata intr-o perioada) este egala cu cererea agregata (suma cheltuielilor tuturor agentilor economici planificate pentru aceasta perioada).

Matematic, aceasta conditie poate fi ilustrată prin urmatoarea egalitate:

IS: Y = C + I + G + NX (1) ,

unde C - cheltuielile de consum, I – cheltuielile de investitii, G - cheltuielile bugetare (publice, guvernamentale) şi NX - exportul net

Cheltuielile de consum depind de venitul disponibil notat Yd. Această dependenţă este pozitivă si poate fi măsurată prin inclinaţia marginală spre consum (c), care arată ce parte din fiecare unitate monetară câştigată suplimentar va fi cheltuită pentru consum.

C = C0 + c * Yd (2) unde C0 = consumul autonom

Venitul disponibil Yd reprezinta diferenţa dintre venitul naţional şi suma impozitelor achitate din el,la care se adauga transferurile.

Yd = Y - T + TR (3)

Taxele (T) depind de rata de taxare :

T=T0 + t*Y (4) unde T0 = taxele autonome

t = rata marginala de taxare (rata fiscalitatii)

Marimea cheltuielilor de investitie depinde de costul finantarii, adica de rata dobanzii achitata pentru imprumuturi sau pentru obligatiuni. Majorarea ratelor dobanzii reprezinta scumpirea capitalului imprumutat si conduce la scaderea activitatii investitionale.

I = I0 − b * r (5) unde I0 = investitiile autonome,

b = senzitivitatea investitiilor la modificarea ratei dobanzii

Exportul net:

NX = Exp – Imp (6) unde Exp = export, Imp = import

Importurile depind de venit:

Imp = Imp0 + m*Y (7) unde m = propensitatea marginala pentru import

Curba LM reprezintă toate combinaţiile posibile dintre venit şi rata dobânzii care echilibrează piaţa banilor. Această piaţă se află în stare de echilibru atunci când oferta de bani (cantitatea de mijloace băneşti, sau masa monetară, în circulaţie) este egală cu cererea de bani (cantitatea de bani, de care agenţii economici au nevoie).

Matematic, această condiţie poate fi ilustrată prin următoarea egalitate:

LM: = L (8) unde = oferta de bani reală (puterea de cumpărare a

semnelor monetare aflate în circulaţie)

L = cererea de bani

Cererea reala de bani depinde de nivelul venitului real si rata dobanzii.De asemenea, ea mai este influentata de costul pastrarii banilor care este egal cu dobanda pe care ar obtine-o populatia daca ar detine alte active. Cu cat rata dobanzii este mai ridicata , cu atat si costul mentinerii banilor va fi mai mare si deci mai putini bani lichizi vor fi tinuti la diferite niveluri ale venitului. Cererea reala de bani (L) relationeaza in sens direct cu nivelul venitului si in sens invers cu rata dobanzii:

L = k*Y – h*r (9) k – sensibilitatea cererii (de bani) la nivelul venitului

h – sensibilitatea cererii la rata dobanzii

Ecuatiile (1)-(9) formeaza modelul IS-LM :

(IS) : Y= [ C0 - Imp0 + c*TR – c*T0 + G + I0 + Exp – b*r]

(LM): Y= * + * r

Curbele IS si LM restrang conditiile necesare pentru ca cele doua piete sa se afle intr-un echilibru individual.Pentru a avea insa un echilibru simultan intre cele doua piete, rata dobanzii si nivelul venitului sunt determinate de intersectia celor doua curbe.

Din punct de vedere algebric acest echilibru poate fi evidentiat prin inlocuirea ratei dobanzii din ecuatia LM in ecuatia IS.