Modificarea aportului diferitelor ramuri ale economiei Republicii Moldova la producerea PIB-ului

Introducere

O economie dezvoltată se caracterizează prin creștere economică, dar și printr-un nivel ridicat de civilizație, exprimat prin nivelul de cultură, educație, sănătate, urbanism, infrastructură, protecție a mediului, democrație etc. Analiza modului în care evoluează activitatea economică dintr-o țară, trebuie sa înceapă cu analiza elementului determinant al bunăstării economice a unei societăți: produsul intern brut.

Activitățile economice ce se desfășoară în cadrul unei economii naționale se concretizează într-o gamă variată de bunuri și servicii. Evaluarea acestora sub aspect fizic sau valoric se realizează cu ajutorul indicatorilor economici.

Indicatorul economic constituie expresia numerică a laturii cantitative a fenomenelor și proceselor economice în anumite condiții de spațiu și timp. El permite evidențierea acestor fenomene și procese sub aspect cantitativ, structural și calitativ,ca și interdependețele dintre anumite subsisteme ale economiei naționale.

În functie de nivelul pentru care se calculează acești indicatori, pot exista indicatori micro și macroeconomici; daca primii masoară rezultatele la nivelul agentului economic individual, ultimii exprimă performanța la nivelul ansamblului economiei naționale. Punctul de plecare în determinarea indicatorilor macroeconomici il reprezintă cei microeconomici.

Principalii indicatori macroeconomici sunt: produsul intern, produsul național, venitul național, venitul disponobil, venitul personal al populației. Indicatorul macroeconomic de rezultate, produsul intern, exprimă producția finală de bunuri economice, ținand seama de criteriul ,,intern’’, în expresie brută și netă.

Produsul intern brut exprimă valoarea brută a producției finale produsă în decursul perioadei de calcul de către agenții economici care iți desfașoară activitatea în interiorul țării.

Cînd vorbim de producție finală, avem în vedere bunurile și serviciile produse în decursul perioadei de calcul și care nu mai sunt folosite pentru producerea altor bunuri. În cazul în care acestea vor face obiectul utilizării într-un proces de producție ulterior, vorbim de producție intermediară (sau consum intermediar). Dacă adunăm consumul intermediar la produsul intern brut obținem un alt indicator, produsul global brut (P.G.B.).

Actualitatea și importanța temei în cauză decurge din importanța PIB-ului, ca fiind cel mai consistent și relevant indicator macroeconomic. Ca element fundamental, PIB-ul este foarte important în planificarea investițiilor pe termen lung, alături de politica monetară, fiind o corelație directă între cele două.

PIB are o importanță semnificativă, deoarece arată cum și de unde generăm valoare dar si cum o utilizam, cît de înțelept.

Cu cît este mai mare valoarea actuală a PIB-ului, cu atît este mai bună situația economică din statul respectiv. Deoarece dintr-o singură observație asupra indicatorului nu putem trage concluziile necesare despre competitivitatea economiei nationale, pentru a ințelege dinamica și perspectivele dezvoltării, trebuie să analizam componentele, să comparăm cu datele anterioare și cu cele ale altor țări.

Indicatorul macroeconomic PIB este obiectul de studiu al unei discipline pur economice cu același nume, preocupat de calcularea și examinarea valorii totale a producției de bunuri și servicii produse de populația unei țări într-o perioadă determinată de timp, ceea ce înseamnă măsura activității economice a unei națiuni și este considerat drept indice al stării de sănătate a unui sistem economic, pentru că cifra lui sintetizează capacitatea acelei țări de a produce venit în interiorul ei.

Scopul și sarcinile lucrării constau în cercetarea complexă a indicatorului macroeconomic PIB, în contextul integrării economice, care este cel mai frecvent utilizat în analiza tendinței rezultatelor macroeconomice, evidențierea principalelor componente ale sale, , elucidarea metodelor de calcul, determinarea structurii PIB-ului, precum și aportul diferitor ramuri la formarea acestuia.

Structura lucrării este rezultatul unei scheme logice astfel, încât să cuprindă aspectele necesare ale studiului Produsului Intern Brut.

Produsul intern brut (PIB) este cel mai cunoscut instrument de măsurare a activității macroeconomice. Conceput în anii 1930, PIB-ul a devenit o referină standard pentru responsabilii politici din întreaga lume, fiind invocat în numeroase dezbateri publice. PIB-ul reprezintă valoarea adăugată cumulată a tuturor activităților economice bazate pe bani. El se calculează conform unei metodologii clare, care permite efectuarea unor comparații în timp și între țări și regiuni.

PIB-ul este principalul indicator de măsurare a economiei naționale și poate fi calculat utilizând diferite metode: metoda producției; metoda cheltuielilor și metoda veniturilor. O analiză a PIB-ului pe cap de locuitor elimină influența dimensiunii absolute a populației, facilitând comparațiile între diferite țări. PIB-ul pe cap de locuitor este un indicator economic general al nivelului de trai. Datele privind PIB în monedele naționale pot fi convertite în standarde ale puterii de cumpărare (SPC) utilizând parități ale puterii de cumpărare (PPC) care reflectă puterea de cumpărare a fiecărei monede, mai degrabă decât cursurile de schimb ale pieței; astfel, diferențele de nivel al prețurilor între țări sunt eliminate.

1.Noțiuni teoretice referitoare la produsul intern brut

Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Acesta se poate calcula și la nivelul unei regiuni sau localități.

În teoria economică, noțiunea de PIB este definită ca fiind o mărime sau un indicator macroeconomic ce măsoară în expresie bănească activitatea economică a unităților economice ale unei țări desfășurată în decursul unei perioade, de regulă, într-un an, din care s-a scăzut consumul intermediar. Se numește brut pentru că include valoarea amortizării sau consumul capitalului fix. I se mai spune și produs social brut. Mulți autori consideră că această denumire este mai adecvată. Această părere este justă, deoarece în procesul de creare a PIB-ului are loc îmbinarea întregului ansamblu de relații sociale și economice.

PIB-ul se manifestă în două forme: a) natural-materială (cereale, produse animaliere, metale, țesături ș.a.) denumite valori de întrebuințare și b) valorică (unități monetare). Cunoașterea formei natural-materiale este necesară, deoarece oamenii consumă pâine, carne, lapte, ouă, fructe și alte produse alimentare; îmbracă haine, încalță cizme, pantofi, și nu bani. Banii servesc doar ca echivalent general în procesul de schimb al valorilor de întrebuințare.

În economia de piață, majoritatea absolută a valorilor de întrebuințare devin marfă, se măsoară în bani. De aceea, este necesară cunoașterea și a formei valorice a PIB-ului, care arată nivelul de dezvoltare a relațiilor marfă-bani din cadrul unei economii naționale, respectiv, dintre țări. Actualmente, noțiunea de PIB este utilizată pe larg de către analiști, oameni politici, întreprinzători, presă și public în procesul examinării unor probleme economico-sociale și pentru a aprecia succesele sau eșecurile politicilor economice aplicate de guvernanți. Dar nu toți acei, care apelează la această noțiune, îi cunosc și conținutul real.